BIBILÓI, bibiloi, s. m. 1. Masculul bibilicii. 2. Fig. (Uneori glumeț) Termen de dezmierdare adresat copiilor și persoanelor iubite. V. bibic. D-odată se auzi glasul înțepat al cocoanei: – Ascultă, unde pleci? – La școală, bibiloi. DELAVRANCEA, H. T. 122. Nu te ascunde, bibiloiule! gîndeai că nu o să te prînz, ai? CARAGIALE, O. I 238.