bézmăn n., pl. ăne și ene (rut. bézmyn, rus. bezmén, cantar, balanță, cuv. străin, poate mongolic, nu d. sl. bezŭ, fără. și miĕna, schimbare. Bern. 1, 53). Vechĭ. Biru cîrciumilor de pe moșiile domnuluĭ, boĭerilor sau mînăstirilor. Biru de ceară și săpun dat curțiĭ donneștĭ. Azĭ. Mold. Embatic. – Și bézmăt în nord.