bestie definitie

2 intrări

19 definiții pentru bestie

béstie2 sf vz beschie
bestie1 sf [At: VLAHUȚĂ, P. 52 / V: (Trs) beș~, (reg) beștieraie / Pl: ~ii / E: lat bestia] 1 (Înv) Animal. 2 (Fig) Om cu apucături sau instincte de fiară.
béștie sf vz bestie2
BÉSTIE, bestii, s. f. Fiară. + Fig. Om crud, feroce. – Din it., lat. bestia.
BÉSTIE, bestii, s. f. Fiară. ♦ Fig. Om cu apucături sau cu instincte de fiară. – Din it., lat. bestia.
BÉSTIE, bestii, s. f. Animal sălbatic, fiară. Mă gîndesc la bestiile din menajerii; ele, afară de chinul dureros al captivității, mai sufăr unul, care acuma văd eu cît e de neplăcut să rabzi, fără să le fi solicitat, privirile persistente ale unei mulțimi curioase. CARAGIALE, O. II 13. ♦ Fig. Om cu apucături sau instincte de fiară; om crud, sălbatic, feroce. E o bestie. E putredă de bani și mi-i mai ia și pe ai mei. DUMITRIU, B. F. 42. Ce bestii! zise Dan, arătînd cu dezgust spre ceata care se depărta cu zbierete și scălîmbăieri de sălbatici. VLAHUȚĂ, O. A. III 47. – Pronunțat: -ti-e.
BÉSTIE, bestii, s. f. Animal sălbatic; fiară. ♦ Fig. Om cu apucături sau cu instincte de fiară. – It. bestia (lat. lit. bestia).
béstie (-ti-e) s. f., art. béstia (-ti-a), g.-d. art. béstiei; pl. béstii, art. béstiile (-ti-i-)
béstie (fiară) s. f. (sil. -ti-e), art. béstia (sil. -ti-a), g.-d. art. béstiei; pl. béstii, art. béstiile (sil. -ti-i-)
BÉSTIE s. v. fiară.
Bestie ≠ bonom
BÉSTIE s.f. Animal sălbatic, fiară. ♦ (Fig.) Om cu fire de fiară, crud, sălbatic. [< lat. bestia].
BÉSTIE s. f. animal sălbatic, fiară. ◊ (fig.) om crud, feroce; brută. (< it., lat. bestia)
béstie (béstii), s. f. – Animal, vietate. It. bestia (sec.XIX). – Der. bestial, adj. și bestialitate, s. f., din fr.
BÉSTIE ~i f. 1) Animal sălbatic de talie mare; fiară. 2) fig. Om crud, nemilos. [Art. bestia; G.-D. bestiei; Sil. -ti-e] /<lat. bestia
bestie f. 1. animal cu instincte sângeroase, fiară; 2. fig. om fără îndurare, crud ca o fiară sălbatică.
*1) béstie f. (lat. bestia). Animal feroce, feară. Fig. Om feroce saŭ lipsit de gîndurĭ intelectuale, artistice saŭ morale: nu instigațĭ bestia vulgară!
2) béstie v. bișchie.
BESTIE s. dihanie, fiară, jivină, lighioană, sălbăticiune, (pop.) gadină, jiganie, (reg.) ciută, sălbăticie, sălbăticime, (Transilv. și Mold.) gad, (Transilv.) sălbăticitură. (În pădure trăiau multe ~.)

bestie dex

Intrare: bestie
bestie substantiv feminin
  • silabisire: -ti-e
Intrare: beștie
beștie