Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 1031545:

besacteá sf [At: ALECSANDRI, T. 1394 / V: -eștea, -sec-, -staht-, bis-, bișa- / Pl: ~ele / E: tc beștahta] (Înv) Cutioară (de lemn) ornamentată, pentru păstrat bijuterii, obiecte de cusut, tutun etc.

Besectea dex online | sinonim

Besectea definitie