Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 834475:

BESACTEÁ, besactele, s. f. (Înv.) Cutioară (de lemn) frumos ornamentată, în care se păstrau bijuterii, obiecte de cusut, tutun etc. [Var.: (reg.) besecteá s. f.] – Din ngr. bestahtas.

Besactea dex online | sinonim

Besactea definitie