berkeliu definitie

10 definiții pentru berkeliu

berkéliu sn [At: DN3 / V: -um / P: ~liu / E: eg berkelium] Element sintetic radioactiv.
berkelíum sn vz berkeliu
berkéliu [liu pron. lĭu] s. n., art. berkéliul; simb. Bk.
berkéliu s. n. [-liu pron. -liu], art. berkéliul; simb. Bk
berkéliu s.n. [-liu pron. lĭu], art. berkéliul; simb. Bk
BERKÉLIU s.n. Element sintetic radioactiv. [Pron. -liu, var. berkelium s.n. / < engl. berkelium, cf. Berkeley – universitate din S.U.A.].
BERKÉLIUM s.n. v. berkeliu.
BERKÉLIU s. n. Element sintetic radioactiv. [-liu, pron. -lìu] (din fr. berkélium)
BERKÉLIU (< fr. {i}; Berkeley oraș) s. n. Element chimic radioactiv (Bk; nr. at. 97), din familia actinoidelor. A fost sintetizat de S.G. Thompson și colaboratorii săi (1949), prin bombardarea americiului cu particule α.
Bk, simbol chimic pentru berkeliu.

berkeliu dex

Intrare: berkeliu
berkeliu substantiv neutru (numai) singular
  • pronunție: -lĭu
berkelium (numai) singular substantiv neutru
Bk simbol