Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru berilium

ber├şliu sn [At: MACAROVICI, CH. 354 / V: -um / Pl: ~ii / E: fr b├ęryllium] (Chm) Metal alcalino-p─âm├óntos, cenu╚Öiu, ductil ╚Öi maleabil, foarte dur, ├«ntrebuin╚Ťat la aliaje ╚Öi ca dezoxidant Si: (├«nv) gluciniu.
berili├║m sn vz beriliu
BER├ŹLIU s. n. Element chimic, metal alb, ductil ╚Öi maleabil, foarte dur, folosit la aliaje ╚Öi ca dezoxidant; gluciniu. ÔÇô Din fr. b├ęryllium.
BER├ŹLIU s. n. Metal alb, ductil ╚Öi maleabil, foarte dur, ├«ntrebuin╚Ťat la aliaje ╚Öi ca dezoxidant; gluciniu. ÔÇô Din fr. beryllium.
BERIL├ŹU s. n. Metal foarte dur, folosit ca dezoxidant sau ca adaos la aliaje pentru a le m─âri duritatea.
BER├ŹLIU s. n. Metal alb, ductil ╚Öi maleabil, foarte dur, ├«ntrebuin╚Ťat la aliaje ╚Öi ca dezoxidant. [Pr.: -li-u] ÔÇô Fr. b├ęryllium.
ber├şliu (element chimic) [liu pron. l─şu] s. n., art. ber├şliul; simb. Be
ber├şliu (chim.) s. n. [-liu pron. -liu], art. ber├şliul; simb. Be
BER├ŹLIU s. (CHIM.) gluciniu. (~ este un metal alb-cenu╚Öiu.)
BER├ŹLIU s.n. Metal alb, ductil, maleabil, foarte dur ╚Öi u╚Öor, ├«ntrebuin╚Ťat ├«n unele aliaje u╚Öoare ╚Öi la fabricarea anumitor o╚Ťeluri speciale. [Pron. -liu, var. berilium s.n. / < fr. b├ęryllium].
BER├ŹLIUM s.n. v. beriliu.
BER├ŹLIU s. n. metal alb-cenu╚Öiu, ductil, maleabil, foarte dur ╚Öi u╚Öor, ├«n unele aliaje u╚Öoare. (< fr. b├ęryllium)
BER├ŹLIU n. Metal dur de culoare alb─â, ├«ntrebuin╚Ťat ├«n aliajele de aluminiu, de fier ╚Öi de cupru, pentru a le m─âri duritatea. /<fr. b├ęryllium
*ber├şli┼ş n. (d. beril). Un corp simplu bi- ╚Öi trivalent, cu greutatea atomic─â de 9,1.
BERILIU s. (CHIM.) gluciniu. (~ este un metal alb-cenușiu.)
Be, simbol chimic pentru Beriliu.
BER├ŹLIU (< fr. {i}; gr. berrylos ÔÇ×berilÔÇŁ) s. n. Element chimic (Be; nr. at. 4; m. at. 9,012, p. t. 1.287┬░C, p. f. 2.960┬░C); metal alb cenu╚Öiu tare, casant, foarte u╚Öor, pu╚Ťin r─âsp├«ndit ├«n natur─â, folosit ├«n aliaje (c─ârora le confer─â rezisten╚Ť─â, duritate ╚Öi stabilitate fa╚Ť─â de agen╚Ťii fizico-chimici) ╚Öi ca moderator sau reflector de neutroni ├«n reactoarele nucleare. A fost descoperit de chimistul francez N.L. Vauquelin, ├«n 1786.

Berilium dex online | sinonim

Berilium definitie

Intrare: beriliu
beriliu substantiv neutru (numai) singular
  • pronun╚Ťie: -l─şu
Be simbol
berilium substantiv neutru (numai) singular