berbeci definitie

2 intrări

29 definiții pentru berbeci

berbec sm [At: NECULCE, ap. LET. II, 203/34 / V: ~ece (rar), ~eciuri / Pl: ~eci, (rar; în rimă) ~eciuri / E: ml berbex, -ecis (=vervex)] 1 Mascul al oii (după trei ani) Si: arete Cf asman, batal, valos. 2 (Îs) ~ bătut sau întors Berbec (1) castrat. 3 (înv; îcs) De-a ~ele (sau ~ul ori ~ii) Joc de copii care simulează lupta. 4 (Îs) Cornul ~elui Ornament cusut pe ii. 5 (Lsg) Constelație din emisfera boreală. 6 (Art) Primul din cele douăsprezece semne ale zodiacului. 7 (Îs) Zodia ~ului Perioadă dintre 21 martie și 21 aprilie, când soarele trece în dreptul Berbecului (5). 8 (În Antichitate și Evul Mediu) Mașină de război cu un gât lung terminat cu un vârf de fier ca un cap de berbec, pentru spargerea zidurilor sau porților unei cetăți asediate. 9 (Îs) ~ sub scut Berbec (8) apărat de un eșafodaj în formă de casă. 10 (Lpl) Boabe de porumb din care se fac floricele. 11 Greutate mare, acționată mecanic sau manual, care, prin cădere, servește la baterea pilonilor, la bătucit pământul, la spargerea bucăților mai mari de fontă etc. 12 Instalație mecanică cu berbec (11). 13 (Îs) ~ hidraulic Veche mașină de ridicat apa, care folosește energia loviturilor de berbec produse prin închiderea și deschiderea automată alternativă a două supape. 14 (Glg; lpl) Stânci proeminente, rotunjite și lustruite de ghețari.
berbéce sm vz berbec
berbeci vt [At: SADOVEANU, M. C. 22 / Pzi: -cesc / E: berbec] (Nob) A izbi, a lovi puternic.
BERBÉC, berbeci, s. m. I. 1. Masculul oii. 2. N. pr. Constelație din emisfera boreală. ♦ Unul dintre cele douăsprezece semne ale zodiacului. II. 1. Mașină de război folosită în trecut la spargerea zidurilor și a porților unei cetăți asediate. 2. Greutate mare, acționată mecanic sau manual, care, prin cădere, servește la baterea pilonilor, la spargerea bucăților mari de fontă etc. [Var.: berbéce s. m.] – Lat. berbex, -ecis (= vervex).
BERBÉCE s. m. v. berbec.
BERBECÍ, berbecesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A izbi, a lovi puternic. – Din berbec.
BERBÉC, berbeci, s. m. I. 1. Masculul oii; arete. 2. (La sg. art.) Constelație din emisfera boreală; unul din cele douăsprezece semne ale zodiacului. ◊ Zodia berbecului = perioada dintre 21 martie și 21 aprilie, când soarele trece în dreptul berbecului (I 2). II. 1. Mașină de război întrebuințată odinioară la spargerea zidurilor și porților unei cetăți asediate. 2. Greutate mare, acționată mecanic sau manual, care prin cădere, servește la baterea pilonilor, la bătucit pământul, la spargerea bucăților mari de fontă etc. [Var.: berbéce s. m.] – Lat. berbex, -ecis (= vervex).
BERBÉCE s. m. v. berbec.
BERBECÍ, berbecesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A izbi, a lovi puternic. – Din berbec.
BERBÉC, berbeci, s. m. I. 1. Masculul oii, animal cu coarne mari și întoarse spre spate, cu corpul acoperit de lînă bogată. Ciobanii urcau pe urmele oilor, fluierînd și azvîrlind măciucile după berbeci. PREDA, I. 140. Cînd părintele Raicu îi muștrului asupra băuturii, Constandin Știulete făcu: «Mm!», ca un berbec înjunghiat. PAS, L. I 13. Berbeci are sute-ntregi Cu cozile pe telegi. ALECSANDRI, P. P. 201. 2. Constelație din emisfera boreală (unul din cele douăsprezece semne ale zodiacului), în dreptul căreia trece soarele între 21 martie și 21 aprilie. II. (Amintind de luptele berbecilor, care se izbesc cu capul unii pe alții) 1. (Învechit, în arta militară a antichității și a feudalismului) Mașină de război constîrid dintr-o bîrnă lungă de lemn tare, terminată la un capăt cu o bucată de bronz sau fier, lucrată în forma unui cap de berbec și care se întrebuința la spargerea și dărîmarea zidurilor și porților unei cetăți asediate. 2. Trunchi gros de lemn de stejar cu care se bătătorește un loc sau se bat parii și stîlpii în pămînt; bloc metalic (de oțel moale sau de fontă) pentru baterea piloților în lucrările de construcție. Oamenii bateau în apă, cu berbeci, stîlpii podidui. GALACTION, O. I 330. ♦ Bloc de fontă dură, care, ridicat și coborît printr-un mecanism special, servește, la spargerea bucăților mari de fontă. – Variantă: berbéce (SADOVEANU, M. C. 17, EMINESCU, N. 34) s. m.
BERBÉCE s. m. v. berbec.
BERBECÍ, berbecesc, Vb. IV. Tranz. (Popular) A lovi, a izbi. Cînd l-a berbecit în frunte cu pumnul, l-a dărîmat pe spate. SADOVEANU, M. C. 25.
BERBÉC, berbeci, s. m. I. 1. Masculul oii. 2. (La sg. art.) Constelație din emisfera boreală, în dreptul căreia trece soarele între 21 martie și 21 aprilie; unul dintre cele douăsprezece semne ale zodiacului. II. 1. (Înv.) Mașină de război întrebuințată la spargerea zidurilor și porților unei cetăți asediate. 2. Dispozitiv mecanic sau manual compus dintr-o piesă grea care acționează prin cădere, folosit la baterea pilonilor, bătucitul pământului, spargerea bucăților mari de fontă etc. ◊ Lovitură de berbec = izbitură a coloanei de lichid într-o conductă, produsă când scurgerea lichidului e oprită brusc. [Var.: berbéce s. m.] – Lat. berbex, -ecis (= vervex).
BERBÉCE s. m. v. berbec.
BERBECÍ, berbecesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A izbi, a lovi. – Din berbec.
berbéc s. m., pl. berbéci
berbecí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. berbecésc, imperf. 3 sg. berbeceá; conj. prez. 3 să berbeceáscă
Berbécul (constelație, zodie) s. propriu m.
berbéc s. m., pl. berbéci
berbecí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. berbecésc, imperf. 3 sg. berbeceá; conj. prez. 3 sg. și pl. berbeceáscă
BERBÉC s. 1. (ZOOL.) (Ban., Transilv. și Mold.) arete. (~ul este masculul oii.) 2. (TEHN.) sfărâmător. 3. (MIL., IST.) (înv.) arete. (~ul servea în trecut la spargerea zidurilor unei cetăți.) 4. (ASTRON.; art.) (înv.) aretele (art.). (~ul este o constelație din emisfera boreală.)
berbéc (berbéci), s. m. 1. Masculul oii. – 2. Ciocan pentru bătut țăruși. – 3. Mașină de război întrebuințată odinioară la spargerea zidurilor. – Var. berbece. Mr. birbec, birbeațe, megl. birbęți, istr. birbęțe. Lat. berbēcem, acuz., vulg. de la vervex (Diez, Gramm., I, 7; Pușcariu 200; Koerting 1328; Densusianu, Rom., XXXIII, 275; Candrea-Dens., 158; DAR; REW 9270); cf. it. berbice, v. prov. berbitz, fr. brebis. DAR menționează forma berbece ca cea de bază, și susține că berbec este o var. rară, în timp ce amândouă apar în mod paralel și cu frecvență aproape egală. Der. berbecar, s. m. (cioban), care poate fi și formație internă, sau der. de la lat. vĕrvēcārius › lat. med. bĕrbĭcārius, cf. fr. berger (REW 9267; Candrea-Dens., 159; DAR); berbecărie, s. f. (turmă de berbeci); berbecesc, adj. (berbecat); berbeleac, s. m. (rostogolire), pentru a cărui explicație cf. expresia spaniolă corespunzătoare, vuelta de carnero; berbecel, s. m. (berbecuț; șoim, Lanius excubitor). Din rom. provine mag. berbecs „bonetă” (Drăganu, Dacor., VII, 199). Pentru berbeleac, Scriban sugerează o legătură cu vîngălac și cu tc. cumbalak, care nu par convingătoare.
BERBÉC ~ci m. 1) Masculul oii. 2) la sing. art. Constelație din emisfera boreală. * Zodia ~cului unul din cele douăsprezece sectoare ale zodiacului. 3) înv. Mașină de război, folosită la spargerea zidurilor și a porților. 4) Mașină înzestrată cu o greutate mare, care, prin cădere repetată, servește la baterea pilonilor, la spargerea unor materiale dure etc. /<lat. berbex, ~ecis
berbece m. 1. bărbățelul oaiei; 2. unealtă de bătut pari; 3. mașină de răsboiu cu care cei vechi dărâmau zidurile unui oraș; 4. unul din cele 12 semne ale zodiacului. [Lat. vulg. BERBECEM = clasic VERVECEM].
berbéc și berbéce m. (lat. vervex, pop. berbex, -écis; it. berbice, fr. berbis. D. rom. vine ung. berbécs). Masculu oiĭ, arete. Un fel de mașină (grindă) cu care Romaniĭ izbeaŭ și spărgeaŭ porțile și zidurile în războĭ. Marele cĭocan pe care aparatu numit titan îl ridică și-l lasă ca să bată piloțiĭ. Un semn al zodiaculuĭ (Martie).
BERBEC s. 1. (ZOOL.) (Ban., Transilv. și Mold.) arete. (~ este masculul oii.) 2. (TEHN.) sfărîmător. 3. (MIL.) (înv.) arete. (~ servea în trecut la spargerea zidurilor unei cetăți.) 4. (ASTRON.; art.) (înv.) aretele (art.). (~ este o constelație din emisfera boreală.)
berbecii 1. Grup de bărbați din alaiul mascaților din cadrul obiceiurilor de Anul Nou, întâlnit în jud. Iași. Sunt costumați în blănuri de oaie, având pe cap măști împodobite cu coarne de berbec Au un joc* specific cu melodie proprie. 2. Obicei din Banat (Caraș-Severin), practicat în cadrul sărbătorilor agrare de primăvară. Grupuri de tineri mascați în blănuri de berbeci cu tălăngi și clopoței execută, sub conducerea unui „cioban” (mascat și el), diferite figuri grotești.
BERBECUL 1. (Aries) Constelație zodiacală din emisfera boreală. Se compune din: o stea de mărimea a doua, o stea de mărimea a treia și c. 80 de stele mai mici. 2. Primul semn al zodiacului, corespunzînd perioadei 21 mart.-20 apr.
berbec, berbeci s. m. 1. tip ageamiu. 2. om încăpățânat. 3. polițist.

berbeci dex

Intrare: berbec
berbece
berbec substantiv masculin
Intrare: berbeci
berbeci verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a