Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 396126:

BENÍGN, -Ă adj. (Med.; op. malign) Ușor, care nu dă complicații sau stări grave. ♦ Bun, cumsecade, de bine. [< lat. benignus, cf. fr. bénigne].

Benign dex online | sinonim

Benign definitie