Definiția cu ID-ul 417002:
beleág (-guri), s. n. – (
Înv.) Semn, marcă.
Sl. bĕlĕgŭ (DAR). Este
der. de la același cuvînt, beleaznă,
s. f. (cicatrice), însă este greu de lămurit drumul urmat de împrumut;
cf. mag. belezna „defect de țesătură”,
rut. blyzna „cicatrice” (Pușcariu, Dacor., I, 225),
rus. blizna „defect” (Bogrea, Dacor., III, 727),
bg. bĕležka „semn”.
Beleag dex online | sinonim
Beleag definitie