Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

22 defini╚Ťii pentru bejenie

b─âjen├şe sf [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 26v/18 / V: bej-, bej─ân-, (reg) bejan- / P: ~ni-e / Pl: ~ii / E: vsl đ▓eđÂađŻđŞđ╣] 1-3 P─âr─âsire, vremelnic─â, de c─âtre oameni sau o colectivitate, a (casei sau a) provinciei ori (a patriei) din cauza invaziilor du╚Ömanilor sau a persecu╚Ťiilor politice ori a oprim─ârii fiscale Si: (├«nv) b─âjen─ârie (1-3), b─âjen─ârire (1-3), b─âjen─ârit1 (1-3), b─âjenire (1-3), b─âjenit1 (1-3). 4 (Rar) Emigrare Cf pribegie. 5-8 Timpul petrecut ├«n b─âjenie (1-4). 9 (├Änv) Pribegia de la 1821, din timpul Eteriei sau al Zaverei. 10-11 (Fam; fig) Schimbare de locuin╚Ť─â, mutare. 12-17 Locul ascuns sau sigur spre care fugeau b─âjenarii (1-6) Cf azil. 18-20 (Mpl) Mul╚Ťimea care ia parte la b─âjenie (1-3). 21-26 (├«vr) (Familia sau) oamenii ori (servitorii ╚Öi) bagajul unui b─âjenar (1-6).
bejen├şe sfvz b─âjenie
B─éJ├ëNIE, b─âjenii, s. f. (├Änv.) Fug─â (vremelnic─â) a popula╚Ťiei din cauza invaziilor, a persecu╚Ťiilor sau a asupririi; p. ext. timpul petrecut ├«n aceast─â situa╚Ťie; b─âjen─ârie, b─âjen─ârit. [Var.: bej├ínie, bej├ęnie s. f.] ÔÇô Din sl. b─Ľ┼żanije.
BEJÁNIE s. f. v. băjenie.
BEJÉNIE s. f. v. băjenie.
B─éJ├ëNIE, b─âjenii, s. f. Fug─â (vremelnic─â) a popula╚Ťiei din cauza invaziilor du╚Ömane, a persecu╚Ťiilor politice sau a asupririi; timpul petrecut ├«n aceast─â situa╚Ťie; b─âjen─ârie, b─âjen─ârit. [Var.: bej├ínie, bej├ęnie s. f.] ÔÇô Din sl. b─Ľ┼żanije.
BEJÁNIE s. f. v. băjenie.
BEJÉNIE s. f. v. băjenie.
B─éJEN├ŹE, b─âjenii, s. f. (├Änvechit ╚Öi arhaizant; atestat mai ales ├«n forma bejenie) 1. Fug─â (├«n mas─â) din fa╚Ťa du╚Ömanilor cotropitori, din cauza jafurilor administrative sau a exploat─ârii boiere╚Öti; pribegie vremelnic─â, refugiu; timpul petrecut ├«n pribegie. V. emigra╚Ťie. Uli╚Ťele lui [ale satului], ca ├«n vremuri de bejenie, s├«nt pustii. BOGZA, C. O. 367. De demult... au purces ├«n bejenie unele sate ale noastre de la apa Moldovei. SADOVEANU, N. F. 28. Bani, argint─ârii, ╚Öaluri ╚Öi scule c├«te avuseser─â le v├«ndur─â ╚Öi le cheltuir─â ├«n b─âjenii. GHICA, S. 497. 2. (Mai ales la pl.) ╚śiruri, coloane de b─âjenari ├«n drum spre locurile de ad─âpost (codri, m─ân─âstiri etc.). S├«ngele curse ╚Öiroaie, ╚Öi ├«n p─âm├«nt str─âin, ╚Öi pe p─âm├«ntul Moldovei...; bejeniile porneau la munte. SADOVEANU, P. 2. ÔŚŐ Fig. (├«n forma bej─ânie) Peste flori ce cresc ├«n umbr─â, L├«ng─â ape, pe potici, Vezi bej─ânii de albine, Armii grele de furnici. EMINESCU, O. I 100. ÔÇô Variante: (Mold.) bej─ân├şe, bej─ân├şe, bej─ân├şe s. f.
BEJÁNIE s. f. v. băjenie.
BEJÉNIE s. f. v. băjenie.
B─éJ├ëNIE, b─âjenii, s. f. (├Änv. ╚Öi arh.) 1. Fug─â (├«n mas─â) a popula╚Ťiei din cauza unei invazii du╚Ömane, a persecu╚Ťiilor politice sau a exploat─ârii boiere╚Öti; pribegie, refugiu; timpul petrecut ├«n pribegie. 2. (Concr.) ╚śiruri, coloane de b─âjenari. [Var.: bejß║»nie, bej├ęnie s. f.] ÔÇô Slav (v. sl. b─Ľ┼żanije).
BEJÁNIE s. f. v. băjenie.
BEJÉNIE s. f. v. băjenie.
b─âj├ęnie (├«nv.) (-ni-e) s. f., art. b─âj├ęnia (-ni-a), g.-d. art. b─âj├ęniei; pl. b─âj├ęnii, art. b─âj├ęniile (-ni-i-)
b─âjen├şe s. f. (sil. -ni-e), art. b─âjeni├í (sil. -ni-a), g.-d. art. b─âjen├şei; pl. b─âjen├şi, art. b─âjen├şile (sil. -ni-i-)
BĂJÉNIE s. v. fugă, pribegie, refugiu.
B─éJEN├ŹE ~i f. 1) Fug─â ├«n mas─â a popula╚Ťiei, cauzat─â de n─âv─âlirea du╚Ömanilor, de persecu╚Ťii politice etc.; pribegie. * Vremuri de ~ vremuri de restri╚Öte. 2) Timp petrecut ├«n situa╚Ťia de b─âjenar; pribegie. 3) Mul╚Ťime de b─âjenari. [Art. bejenia; G.-D. b─âjeniei; Sil. -ni-e] /<sl. b─Ľ┼żanije
b─âjenie f. V. bejenie.
bejenie f. 1. fuga dinaintea du╚Ömanului; 2. ├«n special fuga poporului la mun╚Ťi dup─â ├«nvingerea eteri╚Ötilor de c─âtre Turci (1821): din vremea bejeniei AL.; 3. roirea albinelor din stup: vezi bejenii de albine EM. [Slav. BEJENI─ČE, fug─â].
bej├ęnie (est) ╚Öi b─â- (vest) f. (vsl. b─şe┼żani─şe, fug─â, d. b─şe┼żati, b─şegati, a fugi. V. bejenar, pribeag, zbegu─şesc). Fug─â, emigrare de frica invaziuni─ş sa┼ş de jafurile administra╚Ťiuni─ş. A face a bejenie, a meni a r─â┼ş, a nenorocire, a emigrare, a da semne de bejenie prin purt─âri de calic. ÔÇô ├Än est pop. bej─â-.
b─âjenie s. v. FUG─é. PRIBEGIE. REFUGIU.

Bejenie dex online | sinonim

Bejenie definitie

Intrare: b─âjenie
b─âjenie substantiv feminin
  • silabisire: -ni-e
bejenie substantiv feminin
bejanie substantiv feminin