BECI, beciuri, s. n. 1. Încăpere subterană (uneori boltită) construită mai ales la subsolul unei clădiri. V. pivniță, celar. Alexandrescu locuia într-un beci, sub scară la mitropolie, la unchiul său, părintele Ieremia. GHICA, S. A. 124. Abia unde și unde se mai vede cîte un palat vechi, cu beciuri boltite. NEGRUZZI, S. I 71. Un gospodar s-apucase să-și facă un beci în pămînt, pentru ținut zarzavaturi. ȘEZ. I 286. 2. Închisoare (de obicei în subsolul unei clădiri). Dacă ne înhață... ne putrezesc ciolanele în beci. PAS, L. I 60. Căpitan Bălan a dat pe Toma în mîna slujitorilor, să-l vîre sub turnul porții în beci și să-l puie cu picioarele în butuc. SADOVEANU, F. J. 577.