baubáu smi vz babau

BABÁU s. m. v. baubau.

BABÁUA s. f. v. baubau.

BAUBÁU s. m. Personaj imaginar cu care se sperie copiii mici. [Var.: babáu s. m., babáua s. f.] – Din bau (repetat).

BABÁU s. m. invar. v. baubau.

BABÁUA s. f. invar. v. baubau.

BAUBÁU s. m. invar. Personaj imaginar cu care se sperie copiii mici. [Var.: babáu s. m. invar., babáua s. f. invar.] – Din bau (repetat).

baubáu (bau-) s. m., art. baubául (-ba-ul), g.-d. lui baubáu / baubáului

baubáu s. m. (sil. bau-), art. baubául

BAUBÁU s. (pop.) gogoriță, (reg.) bordea, borză, cauă, (prin Transilv.) băbăluc, (prin Transilv. și Bucov.) bolea. (Cu ~ se sperie copiii.)

babàua f. Buc. gogoriță. [Termen din graiul copiilor].

báŭ-báŭ interj. care arată lătratu scurt al unuĭ cîne maĭ mic. V. haŭ-haŭ.

BAUBAU s. (pop.) gogoriță, (reg.) bordea, borză, cauă, (prin Transilv.) băbăluc, (prin Transilv. și Bucov.) bolea. (Cu ~ se sperie copiii.)