batístă sf [At: PISCUPESCU, O. 253 / Pl: ~te / E: fr batiste] 1 Bucată de pânză (mică) pentru șters nasul, fața etc. 2 (Înv; îe) A scoate (pe cineva) sau a ieși ~ curată A scoate pe cineva dintr-o încurcătură.

BATÍSTĂ, batiste, s. f. Bucată pătrată de pânză întrebuințată la șters nasul, fața, mâinile etc. – Din fr. batiste.

BATÍSTĂ, batiste, s. f. Bucată pătrată de pânză întrebuințată la șters nasul, fața, mâinile etc. – Din fr. batiste.

BATÍSTĂ, batiste, s. f. Bucată pătrată de pînză, întrebuințată pentru șters nasul sau fața. Și-a șters îndesat lacrimile c-o batistă parfumată. SADOVEANU, N. F. 9. Genarul îi aruncă în față o batistă roșie, ușoară, mirositoare. EMINESCU, N. 18.

BATÍSTĂ, batiste, s. f. Bucată pătrată de pânză sau de mătase, întrebuințată pentru șters nasul sau fața. – Fr. batiste.

batístă (bucată de pânză pentru șters nasul etc.) s. f., g.-d. art. batístei; pl. batíste

batístă (bucată pătrată de pânză) s. f., pl. batíste

BATÍSTĂ s. (reg.) basma, (Transilv.) cârpă, (arg.) șlengher.

BATÍSTĂ s.f. Bucată mică de pânză folosită la ștersul nasului, al feței etc. [< fr. batiste].

BATÍSTĂ s. f. bucată mică de pânză pentru șters nasul, fața etc. (< fr. batiste)

batístă (batíste), s. f. – 1. Țesătură fină. – 2. Bucată de pînză întrebuințată la șters nasul etc. Fr. batiste.

BATÍSTĂ ~e f. Bucată mică de pânză, folosită pentru a șterge nasul sau fața. /<fr. batiste

batistă f. 1. pânză de in foarte subțire și albă: cearșaf de batistă; 2. basma dintr’însa.

*batístă f., pl. e (fr. batiste, după numele inventatoruluĭ, care trăia la Cambrai în sec. 13). Un fel de pînză de in foarte supțire (din care se obișnuia a se face basmale). Basma, pînză de șters nasu.

BATISTĂ s. (reg.) basma, (Transilv.) cîrpă, (arg.) șlengher. (Se șterge cu ~ la nas.)

a pune batista pe țambal expr. (intl.) a ascunde, a tăinui.