Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru bastard

bástard, ~ă smf a [At: HASDEU, I. C. 75 / Pl: ~rzi, ~e / E: it bastardo] 1-2 (Copil) din afara căsătoriei Si: (pop) bitang, copil de gară, copil de la umbră, fochiu, propteaua-gardului, spur. 2-3 (Zlg; Bot; Pan) (Exemplar) produs din încrucișarea a două animale sau plante de specii diferite Si: corcit, corcitură.
BAST├üRD, -─é, bastarzi, -de, s. m. ╚Öi f., adj. 1. S. m. ╚Öi f. Copil nelegitim; bitang. 2. S. m. ╚Öi f. Plant─â sau animal rezultat din ├«ncruci╚Öarea a dou─â specii deosebite; corcitur─â. 3. Adj. Batard. Scriere bastard─â. ÔÇô Din it. bastardo.
BAST├üRD, -─é, bastarzi, -de, s. m. ╚Öi f., adj. 1. S. m. ╚Öi f. Copil nelegitim; bitang. 2. S. m. ╚Öi f. Plant─â sau animal rezultat din ├«ncruci╚Öarea a dou─â specii deosebite; corcitur─â. 3. Adj. Batard. Scriere bastard─â. ÔÇô Din it. bastardo.
BAST├üRD, -─é, bastarzi, -de, s. m. ╚Öi f. 1. Copil n─âscut ├«n afara c─âs─âtoriei, copil nelegitim, copil din flori. ÔÖŽ (Substantivat) G├«nditu-te-ai bastardul de fiu s─â-l proclamezi? MACEDONSKI, O. I 251. 2. Plant─â sau animal rezultat din ├«ncruci╚Öarea a dou─â specii diferite; corcitur─â. V. hibrid.
BAST├üRD, -─é, bastarzi, -de, s. m. ╚Öi f. 1. Copil nelegitim. 2. Plant─â sau animal rezultat din ├«ncruci╚Öarea a dou─â specii deosebite; corcitur─â. ÔÇô It. bastardo.
bastárd adj. m., s. m., pl. bastárzi; adj. f., s. f. bastárdă, pl. bastárde
bastárd s. m., adj. m., pl. bastárzi; f. sg. bastárdă, g.-d. art. bastárdei, pl. bastárde
BASTÁRD adj., s. 1. adj. natural, nelegitim, (reg.) sărman, (prin Transilv. și Maram.) bitang. (Copil ~.) 2. s. copil din flori, (reg.) fochiu, urzicar, copil de gard, (prin Transilv. și Maram.) bitang, (prin Maram.) mărăndău, (Transilv., Maram., Bucov. și nordul Mold.) șpur, (înv.) copil. (Un copil legitim și un ~.) 3. s. (BIOL.) corcitură, metis, (reg.) corci. (~ul este planta ori animalul rezultate din încrucișarea a două specii deosebite.) 4. adj. (TIPOGR.) batard. (Scriere ~.)
BASTÁRD, -Ă s.m. și f. 1. Copil din flori, nelegitim. 2. Plantă sau animal rezultat din încrucișarea a două specii diferite; corcitură. V. hibrid. [< it. bastardo].
BASTÁRD, -Ă adj., s. m. f. 1. (copil) conceput în afara căsătoriei; nelegitim. 2. hibrid. (< it. bastardo, germ. Bastard)
bast├írd (bast├írd─â), adj. ÔÇô Nelegitim. It. bastardo. Sec. XIX.
BASTÁRD ~dă (~zi, ~de) m. și f. 1) Copil născut în afara căsătoriei; copil nelegitim. 2) Organism provenit din încrucișarea a două specii diferite; hibrid; corcitură. /<it. bastardo
bastard a. ╚Öi m. 1. n─âscut din p─ârin╚Ťi nec─âs─âtori╚Ťi: fecior de lele, copil din flori; 2. fig. care nu mai are calit─â╚Ťile speciei sale, degenerat sau alterat: neam bastard; 3. scrisoare ├«ntre ronda ╚Öi engleza.
*bast├írd, -─â s. ╚Öi adj. (it. bastardo, din basto [╚Öi fr. b├ítard din b├ít], tarni╚Ť─â, ╚Öea ordinar─â ca a conductorilor de cat├«r─ş, pin aluz. la rela╚Ťiunile acestor conductor─ş cu servitoarele de hanur─ş, adic─â ÔÇ×copil de tarni╚Ť─âÔÇŁ. De aci ╚Öi germ. bastard. V. ba─şstruc). Copil natural (din p─ârin╚Ť─ş nec─âs─âtori╚Ť─ş ├«ntre e─ş). Fig. Degenerat pin corcirea rea: ras─â bastard─â. Litere bastarde (r─â┼ş zis batarde), un fel de litere intermediare ├«ntre cursive ╚Öi r─âtunde (adic─â: r─âtunde aplecate).
BASTARD adj., s. 1. adj. natural, nelegitim, (reg.) sărman, (prin Transilv. și Maram.) bitang. 2. s. copil din flori, (reg.) fochiu, urzicar, copil de gard, (prin Transilv. și Maram.) bitang, (prin Maram.) mărăndău, (Transilv., Maram., Bucov. și nordul Mold.) șpur, (înv.) copil. 3. s. (BIOL.) corcitură, metis, (reg.) corci. (~ este planta ori animalul rezultat din încrucișarea a două specii deosebite.) 4. adj. batard. (Scriere ~.)

Bastard dex online | sinonim

Bastard definitie

Intrare: bastard (s.m.)
bastard substantiv masculin
Intrare: bastard (adj.)
bastard adjectiv