barabáncă sf [At: DELAVRANCEA, ap. TDRG / Pl: ~nce / E: baraban + -că] (îrg) Baraban (1).

BARABÁNCĂ, barabance, s. f. (Învechit și regional) Tobă. Vardie (= gardă) națională cu cozi de cocoș... și barabance. DELAVRANCEA, H. T. 7.

BARABÁNCĂ, barabance, s. f. (Înv. și reg.) Tobă. – Din rus. baraban.

barabáncă (tobă) (înv., reg.) s. f., g.-d. art. barabáncei; pl. barabánce

barabáncă s. f., g.-d. art. barabáncei; pl. barabánce

BARABÁNCĂ s. v. darabană, tobă.

barabancă s. v. DARABANĂ. TOBĂ.