bandóu sn [At: KLOPȘTOCK, F. 209 / Pl: ~ri / E: fr bandeau] (Frm) 1 Panglică legată în jurul capului sau al frunții. 2 Șuviță de păr.

bandóu s. n., art. bandóul; pl. bandóuri

bandóu s. n., art. bandóul; pl. bandóuri

BANDÓU, bandouri, s.n.

BANDÓU s.n. 1. (Liv.) Legătură de încins fruntea, capul, de legat ochii. 2. Boltă îngustă prin care se termină capătul liber al unui portal de tunel. ♦ Mulură orizontală ieșită ușor în relief. [< fr. bandeau].

BANDÓU s. n. 1. Legătură de încins fruntea, capul, de legat ochii. 2. Cadru decorativ exterior al portalului unui tunel. 3. Mulură orizontală ieșită ușor în relief, care marchează nașterea unei bolți sau limita dintre etaje. (din fr. bandeau)