Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 896857:

BANCRÚTĂ, (rar) bancrute, s. f. (În orînduirea capitalistă) Situația unui comerciant falit, care s-a făcur vinovat de rea administrație sau de fraudă în dauna* creditorilor. Bancruta este o infracțiune penală. Bancrută frauduloasă.

Bancrută dex online | sinonim

Bancrută definitie