Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 534949:

BANCRÚTĂ, bancrute, s. f. (În orânduirea capitalistă) Situație a unui comerciant falit, care s-a făcut vinovat de rea administrație sau de fraudă în dauna creditorilor. – Fr. banqueroute.

Bancrută dex online | sinonim

Bancrută definitie