Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 395912:

BANCRÚTĂ s.f. Situație a unui comerciant falit, vinovat de rea administrare sau de fraudă; faliment. [< fr. banqueroute, cf. germ. Bankrott, it. bancarotta < banco – bancă, rotto – rupt].

Bancrută dex online | sinonim

Bancrută definitie