Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 1026290:

bancrútă sf [At: MAIORESCU, D. I, 488 / V: (reg) crot sn, (înv) -cărú- / Pl: ~te / E: fr banqueroute] 1 Faliment (însoțit de nereguli financiare făcute în dauna creditorilor) prin proasta administrare sau prin operațiuni frauduloase. 2 (Îs) -simplă Bancrută (1) pricinuită de proasta gestiune și considerată ca delict. 3 (Îs) - frauduloasă Bancrută (1) pricinuită de fraudă și considerată drept crimă.

Bancrută dex online | sinonim

Bancrută definitie

Creare CV Creare CV