Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
Definiția cu ID-ul 324572:
A BANCRUTÁ ~éz intranz. A suferi o bancrută; a da faliment. [Sil. banc-ru-] /<germ. bankrottieren
- sursa: NODEX 2002
- permalink
Bancrută dex online | sinonim
Bancrută definitie
