banchetă definitie

2 intrări

15 definiții pentru banchetă

banchetá vi [At: DA / Pzi: ~téz / E: fr banqueter] (Frr) A lua parte la banchete1 (1)
banche sf [At: I. IONESCU, M. 706 / V: (înv) banchet / Pl: ~te / E: fr banquette] 1 Bancă2 (1) mică (și capitonată, umplută, de obicei, cu păr de animale, căiți etc.) fără spătar. 2-3 Bancă2 (1) sau (canapea montată în vehicule). 4 (Înv; imp) Șir de lucruri întinse pe pământ, unul lângă altul, formând un fel de banc3 (1). 5 (Îs) ~ de tragere Bandă îngustă de teren sau de zidărie pe care stau trăgătorii, la adăpostul parapetelor lucrărilor de fortificații. 6 Porțiune orizontală, în formă de treaptă, într-o lucrare de terasament. 7 Construcție accesorie a unui dig. 8 (Ech) Obstacol natural format dintr-o moviliță acoperită cu iarbă.
BANCHÉTĂ, banchete, s. f. 1. Bancă1 mică (capitonată) fără spetează; bancă1 sau canapea montată în vehicule. 2. Porțiune orizontală, în formă de treaptă, amenajată în lungul unui terasament. 3. (În echitație) Obstacol natural format dintr-o moviliță acoperită cu iarbă. – Din fr. banquette.
BANCHÉTĂ, banchete, s. f. 1. Bancă1 mică (capitonată) fără spetează; bancă1 sau canapea montată în vehicule. 2. Porțiune orizontală, în formă de treaptă, într-o lucrare de terasament. 3. (În echitație) Obstacol natural format dintr-o moviliță acoperită cu iarbă – Din fr. banquette.
BANCHÉTĂ, banchete, s. f. Bancă mică fără spetează (de obicei capitonată); bancă sau canapea în vagoanele de cale ferată. Herault pe banchetă citește. CAMIL PETRESCU, T. II 609. Și dacă lenea și lipsa de dragoste pentru priveliștile naturii te țin pironit pe bancheta ta... auzi vîjtind pe sub vagon o apă repede. VLAHUȚĂ, O. A. III 32. Mititelul... [este] al d-voastră? întreabă conductorul, arătînd pe ofițerașul de vînători care s-a suit cu picioarele pe bancheta de catifea. CARAGIALE, O. II 196.
BANCHÉTĂ, banchete, s. f. 1. Bancă mică (capitonată) fără spetează; bancă sau canapea montată în vehicule, pe care stau oamenii. 2. Porțiune orizontală, de forma unei trepte, într-o lucrare de terasament. – Fr. banquette.
banchétă s. f., g.-d. art. banchétei; pl. banchéte
banchétă s. f., pl. banchéte
BANCHÉTĂ s.f. 1. Bancă mică fără spetează; (spec.) canapea în compartimentele vagoanelor de cale ferată. 2. Fâșie orizontală de-a lungul șanțurilor unei șosele. 3. Banchetă litorală = treaptă îngustă de abraziune formată la piciorul unei faleze. [< fr. banquette].
BANCHÉTĂ s. f. 1. bancă mică fără spetează; canapea în compartimentele vagoanelor de cale ferată. 2. suprafață orizontală, platformă pe un taluz ori la baza lui, spre a-i spori stabilitatea. ◊ rambleu format din excedentul de material excavat. ◊ fâșie orizontală de-a lungul unui terasament. 3. (echit.) obstacol natural format dintr-o moviliță acoperită cu iarbă. 4. ~ litorală = platformă de abraziune îngustă la piciorul unei faleze. (< fr. banquette)
BANCHÉTĂ ~e f. 1) Bancă mică, capitonată (cu sau fără spetează), montată în unele vehicule. 2) Porțiune orizontală, în formă de treaptă, de-a lungul unui terasament. /<fr. banquette
banchetà v. a da un banchet, a petrece în banchete.
banchetă f. 1. bancă mică, fără spate șl căptușită (mai ales la teatru și în vagoane); 2. ridicătură de pământ, la poalele și dindărătul unui parapet, de pe care soldații bat cu pușca.
*banchétă f., pl. e (fr. banquette). Bancă mică. Ridicătură de pămînt (la poalele unuĭ parapet) de pe care soldațiĭ trag cu pușca.
*banchetéz v. intr. (fr. banqueter). Ospătez, petrec mîncînd și bînd. – Pop. benchetuĭesc.

banchetă dex

Intrare: banchetă
banchetă substantiv feminin
Intrare: bancheta
bancheta verb grupa I conjugarea a II-a