balustrádă sf [At: I. NEGRUZZI, S. III, 434 / Pl: ~de / E: fr balustrade] 1-2 (Perete sau) gard format dintr-un șir de baluștri (1) uniți la partea superioară printr-o grindă și care folosește ca rezemătoare sau element ornamental arhitectonic Si: parmalâc. 3 Apărătoare la marginea unei punți de navă, a unei pasarele etc. pentru siguranța călătorilor.

BALUSTRÁDĂ, balustrade, s. f. Element de construcție folosit pentru a mărgini o scară, un balcon etc. ♦ Apărătoare dispusă la marginea unei punți de navă, a unei pasarele etc. pentru siguranța călătorilor. – Din fr. balustrade.

BALUSTRÁDĂ, balustrade, s. f. Perete sau gard scund care mărginește o construcție sau un element de construcție (balcon, scară etc.) ♦ Apărătoare dispusă la marginea unei punți de navă, a unei pasarele etc. pentru siguranța călătorilor. – Din fr. balustrade.

BALUSTRÁDĂ, balustrade, s. f. Construcție formată dintr-un șir de baluștri uniți la partea de sus printr-o lisă, constituind o rezemătoare (la o scară, la un balcon, la o galerie) sau o împrejmuire ornamentală (la o clădire). V. parapet, parmaclîc, rampă. Se răzămă cu celălalt braț săpat în marmură vie de balustrada cafenie a cerdacului. HOGAȘ, M. N. 15.

BALUSTRÁDĂ, balustrade, s. f. Construcție de forma unui perete sau gard scund, folosită pentru a mărgini o construcție sau un element de construcție (balcon, scară etc.), pentru a împiedica accesul într-un anumit loc sau pentru a forma o trecere obligatorie. – Fr. balustrade.

balustrádă s. f., g.-d. art. balustrádei; pl. balustráde

balustrádă s. f., g.-d. art. balustrádei; pl. balustráde

BALUSTRÁDĂ s. parapet, parmaclâc, pălimar, rampă, rezemătoare, mână curentă, (rar) reazem, (Transilv. și Munt.) plimbă, (Transilv.) strajă, (înv.) parmac. (~ la o scară.)

BALUSTRÁDĂ s.f. Panou vertical de înălțime mică sau construcție formată din mai mulți baluștri uniți printr-o bară de sprijin, așezată la marginea unor construcții (balcon, terasă etc.). [< fr. balustrade].

BALUSTRÁDĂ s. f. îngrăditură verticală scundă din mai mulți baluștri uniți printr-o bară de sprijin, pe marginea unor construcții. (< fr. balustrade)

BALUSTRÁDĂ ~e f. Element de construcție în formă de îngrăditură joasă, destinat să mărginească ceva (un balcon, o terasă etc.); parapet; parmaclâc. ~ la o scară. [G.-D. balustradei] /<fr. balustrade

balustradă f. șir de zăbrele împreunate cu o tăbliță.

*balustrádă, f. pl. e (fr. balustrade, d. it. balaustrata). Arh. Șir de baluștri care mărginesc o scară, o terasă saŭ o fereastră ca să te ferească de cădere (rezemătoare, trapazan). V. parcan, pălimar 3, calindru.

BALUSTRADĂ s. parapet, parmaclîc, pălimar, rampă, rezemătoare, mînă curentă, (rar) reazem, (Transilv. și Munt.) plimbă, (Transilv.) strajă, (înv.) parmac. (~ la o scară.)