Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru balustrad─â

balustr├íd─â sf [At: I. NEGRUZZI, S. III, 434 / Pl: ~de / E: fr balustrade] 1-2 (Perete sau) gard format dintr-un ╚Öir de balu╚Ötri (1) uni╚Ťi la partea superioar─â printr-o grind─â ╚Öi care folose╚Öte ca rezem─âtoare sau element ornamental arhitectonic Si: parmal├óc. 3 Ap─âr─âtoare la marginea unei pun╚Ťi de nav─â, a unei pasarele etc. pentru siguran╚Ťa c─âl─âtorilor.
BALUSTR├üD─é, balustrade, s. f. Element de construc╚Ťie folosit pentru a m─ârgini o scar─â, un balcon etc. ÔÖŽ Ap─âr─âtoare dispus─â la marginea unei pun╚Ťi de nav─â, a unei pasarele etc. pentru siguran╚Ťa c─âl─âtorilor. ÔÇô Din fr. balustrade.
BALUSTR├üD─é, balustrade, s. f. Perete sau gard scund care m─ârgine╚Öte o construc╚Ťie sau un element de construc╚Ťie (balcon, scar─â etc.) ÔÖŽ Ap─âr─âtoare dispus─â la marginea unei pun╚Ťi de nav─â, a unei pasarele etc. pentru siguran╚Ťa c─âl─âtorilor. ÔÇô Din fr. balustrade.
BALUSTR├üD─é, balustrade, s. f. Construc╚Ťie format─â dintr-un ╚Öir de balu╚Ötri uni╚Ťi la partea de sus printr-o lis─â, constituind o rezem─âtoare (la o scar─â, la un balcon, la o galerie) sau o ├«mprejmuire ornamental─â (la o cl─âdire). V. parapet, parmacl├«c, ramp─â. Se r─âz─âm─â cu cel─âlalt bra╚Ť s─âpat ├«n marmur─â vie de balustrada cafenie a cerdacului. HOGA╚ś, M. N. 15.
BALUSTR├üD─é, balustrade, s. f. Construc╚Ťie de forma unui perete sau gard scund, folosit─â pentru a m─ârgini o construc╚Ťie sau un element de construc╚Ťie (balcon, scar─â etc.), pentru a ├«mpiedica accesul ├«ntr-un anumit loc sau pentru a forma o trecere obligatorie. ÔÇô Fr. balustrade.
balustrádă s. f., g.-d. art. balustrádei; pl. balustráde
balustrádă s. f., g.-d. art. balustrádei; pl. balustráde
BALUSTRÁDĂ s. parapet, parmaclâc, pălimar, rampă, rezemătoare, mână curentă, (rar) reazem, (Transilv. și Munt.) plimbă, (Transilv.) strajă, (înv.) parmac. (~ la o scară.)
BALUSTR├üD─é s.f. Panou vertical de ├«n─âl╚Ťime mic─â sau construc╚Ťie format─â din mai mul╚Ťi balu╚Ötri uni╚Ťi printr-o bar─â de sprijin, a╚Öezat─â la marginea unor construc╚Ťii (balcon, teras─â etc.). [< fr. balustrade].
BALUSTR├üD─é s. f. ├«ngr─âditur─â vertical─â scund─â din mai mul╚Ťi balu╚Ötri uni╚Ťi printr-o bar─â de sprijin, pe marginea unor construc╚Ťii. (< fr. balustrade)
BALUSTR├üD─é ~e f. Element de construc╚Ťie ├«n form─â de ├«ngr─âditur─â joas─â, destinat s─â m─ârgineasc─â ceva (un balcon, o teras─â etc.); parapet; parmacl├óc. ~ la o scar─â. [G.-D. balustradei] /<fr. balustrade
balustrad─â f. ╚Öir de z─âbrele ├«mpreunate cu o t─âbli╚Ť─â.
*balustr├íd─â, f. pl. e (fr. balustrade, d. it. balaustrata). Arh. ╚śir de balu╚Ötri care m─ârginesc o scar─â, o teras─â sa┼ş o fereastr─â ca s─â te fereasc─â de c─âdere (rezem─âtoare, trapazan). V. parcan, p─âlimar 3, calindru.
BALUSTRADĂ s. parapet, parmaclîc, pălimar, rampă, rezemătoare, mînă curentă, (rar) reazem, (Transilv. și Munt.) plimbă, (Transilv.) strajă, (înv.) parmac. (~ la o scară.)

Balustrad─â dex online | sinonim

Balustrad─â definitie

Intrare: balustrad─â
balustrad─â substantiv feminin
  • silabisire: ba-lus-tra-d─â