Dicționare ale limbii române

9 definiții pentru balansor

balansór2 sn vz balansoar
BALANSÓR, balansoare, s. n. Balansier (1). – Balansa + suf. -or.
BALANSÓR, balansoare, s. n. Balansier (1). – Balansa + suf. -or.
BALANSÓR, balansoare, s. n. Balansier (1).
BALANSÓR, balansoare, s. n. Balansier (1). – Din balans + suf. -or.
balansór (dispozitiv) s. n., pl. balansoáre
balansór (piesă la un mecanism) s. n., pl. balansoáre
BALANSÓR s.n. Balansier. [< balansa + -or].
BALANSÓR s. n. balansier (1). (< balansa + -or)

Balansor dex online | sinonim

Balansor definitie

Intrare: balansor
balansor substantiv neutru