9 definiții pentru balansor
balansór2 sn vz balansoar BALANSÓR, balansoare,
s. n. Balansier (
1). –
Balansa +
suf. -or.
BALANSÓR, balansoare,
s. n. Balansier (
1). –
Balansa +
suf. -or.
BALANSÓR, balansoare,
s. n. Balansier (
1).
BALANSÓR, balansoare,
s. n. Balansier (
1). – Din
balans +
suf. -or.
balansór (dispozitiv)
s. n.,
pl. balansoáre
balansór (piesă la un mecanism) s. n., pl. balansoáre BALANSÓR s.n. Balansier. [<
balansa + -or].
BALANSÓR s. n. balansier (1). (< balansa + -or)
Balansor dex online | sinonim
Balansor definitie
Intrare: balansor
balansor substantiv neutru