Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
Definiția cu ID-ul 514888:
balamut, balamuți, s. m. om naiv / ușor de păcălit; victimă predilectă a unui hoț
- sursa: Argou 2007
- permalink
Balamuți dex online | sinonim
Balamuți definitie
