Dicționare ale limbii române

9 definiții pentru balafon

balafón sn [At: DN2 / Pl: ~oane / E: fr balafon] Instrument de percuție format din lame de lemn acordate diatonic și folosit în muzica africană.
BALAFÓN, balafoane, s. n. Instrument muzical african de percuție, format din lame de lemn acordate diatonic.- Din fr. balafon.
BALAFÓN, balafoane, s. n. Instrument muzical african de percuție, format din lame de lemn acordate diatonic. – Din fr. balafon.
balafón s. n., pl. balafoáne
balafón s. n., pl. balafoáne
BALAFÓN s. (MUZ.) marimba. (~ este un instrument de percuție african.)
BALAFÓN s.n. Instrument muzical de percuție din Africa occidentală, asemănător cu xilofonul, format din lame de lemn tare acordate diatonic; marimba. [< fr. balafon].
BALAFÓN s. n. instrument muzical de percuție, african, asemănător cu xilofonul, din lame de lemn tare acordate diatonic; marimbă, marimbafon. (< fr. balafon)
BALAFON s. (MUZ.) marimba. (~ este un instrument de percuție african.)

balafon definitie

balafon dex

Intrare: balafon
balafon substantiv neutru