Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

7 defini╚Ťii pentru bairaml├óc

bairamlß║ąc sn [At: CONDICA (1694-1704), ap. HEM 2366 / P: ba-i-, bai-ram- / V: baraim-, -riaml-, baer- / Pl: ~uri / E: tc bair├ómlyk] (├«nv) Dar oferit sultanului (╚Öi altor demnitari turci) cu prilejul bairamului (1).
bairamlß║ąc (├«nv.) (bai-) s. n., pl. bairamlß║ącuri
bairamlâc s. n. (sil. bai-), pl. bairamlâcuri
plocon n. 1. dar f─âcut unui superior de c─âtre un inferior: dup─â vechiul obiceiu, M─âriei sale plocon ├«i duce GR. AL.; 2. od. dare numit─â obi╚Önuit bairaml├óc. [Mold. poclon = slav. POKLON┼Č, ├«nchin─âciune, dar, tribut].
ba─şraml├«╠üc n., pl. ur─ş (turc. ba─şramlyk). Ploconu pe care, pe l├«ng─â harac─ş, domni─ş rom├óne╚Öt─ş ├«l trimetea┼ş la ba─şram sultanulu─ş ╚Öi unor func╚Ťionar─ş ├«nsemna╚Ť─ş a─ş s─â─ş ├«ncep├«nd de la Vasile Lupu ├«n Mold. ╚Öi ╚śtefan Racovi╚Ť─â ├«n ╚Üara Rom. (╚śain. Infl. Or.). V. harac─ş.
ploc├│n (vech─ş, az─ş est) n., pl. oane (vsl. po-klon┼ş, plec─âc─şune, ├«nchin─âc─şune, dar, tribut). Dar oferit unu─ş superior (cum fac ma─ş ales ╚Ť─ârani─ş c├«nd vor s─â-╚Ö─ş atrag─â o favoare) sa┼ş (Trans.) une─ş lehuze (rodin). Odinioar─â, un bir numit ma─ş des ba─şraml├«╠üc.
BAIRAMLÎC (< tc.) s. n. (În sec. 18-19, în Țara Românească și Moldova) Impozit în bani și în natură, perceput de domnie în vederea trimiterii darurilor către Poarta Otomană cu ocazia bairamului (1).

Bairamlâc dex online | sinonim

Bairamlâc definitie

Intrare: bairamlâc
bairamlâc substantiv neutru
  • silabisire: bai-