Definiția cu ID-ul 832498:
BÁBĂ, babe,
s. f. I. Femeie în vârstă înaintată; femeie trecută de tinerețe; băbătie, babetă1. ♦
Spec. Femeie bătrână care vindecă bolile prin mijloace empirice, prin vrăji, prin descântece etc. ◊ Zilele babei (sau babelor) ori babele = primele nouă sau douăsprezece zile ale lunii martie, în care vremea este adesea foarte schimbătoare. ♦ (
Fam. și glumeț) Soție. ♦ (În sintagmele) (De-a) baba-oarba = joc de copii în care unul dintre ei, legat la ochi, încearcă să-i prindă pe ceilalți. De-a baba-gaia = joc de copii în care unul dintre ei, care face pe cloșca, își apără „puii” înșirați, în linie, în spatele lui, împotriva altuia care face pe „gaia”; de-a puia-gaia.
II. 1. Bârnă pe care se sprijină un acoperiș sau un planșeu de lemn.
2. Parte a unei copci1 (
1) în formă de toartă (numită și femeiușcă), în care se prinde o alta, în formă de cârlig (numită moș).
3. (
Iht.) Zglăvoacă (
1).
4. (
Reg.) Ciupercă roșie, comestibilă, care crește pe crengi uscate și putrede. – Din
bg.,
sb.,
ucr. baba. Babele dex online | sinonim
Babele definitie