bașcă definitie

15 definiții pentru bașcă

báșcă2 sf vz baștă
báșcă1 sn vz bașca
BÁȘCĂ, băști, s. f. 1. (Înv. și reg.) Beci. 2. (Înv.) Ridicătură de pământ întărită care proteja o fortificație; redută. [Var.: báștă s. f.] – Din pol. baszta.
BÁȘTĂ s. f. v. bașcă.
BÁȘCĂ, băști, s. f. 1. (Înv. și reg.) Beci. 2. (Înv.) Ridicătură de pământ întărită care proteja o fortificație în afara zidurilor ei; redută. [Var.: báștă s. f.] – Din pol. baszta.
BÁȘTĂ s. f. v. bașcă.
BÁȘCĂ, băști, s. f. Încăpere subterană boltită; beci, subsol. Un individ a fost vîrît de un sfert de ceas în bașca primăriei. SADOVEANU, P. S. 62. Toate aceste încăperi, precum și deosebitele băști sau cămări boltite... răspundeau toate în horă. ODOBESCU, S. I 128.
BÁȘCĂ, băști, s. f. (Înv. și reg.) Beci, subsol. – Pol. baszta.
báșcă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. bắștii; pl. băști
báșcă s. f., g.-d. art. băștii; pl. băști
BÁȘCĂ s. v. beci, pivniță.
bașcă f. 1. odinioară, bastion: în noaptea aceea soldații făcură băști BĂLC.; 2. boltă, cămară boltită: intrarea în bașca rotundă OD. [Vechiu-rom. baștă = ung. BÁSTYA (din it. bastia)].
báșcă f. pl. băștĭ (din băștĭ, pl. luĭ baștă, după bumașcă, -ăștĭ). Est. Subsol de casă.
báștă și băște f., pl. băștĭ (pol. baszta, ung. bástya, germ. bastei, d. it. bastia. V. bașcă). Vechĭ. Bastion.
bașcă s. v. BECI. PIVNIȚĂ.

bașcă dex

Intrare: bașcă
bașcă substantiv feminin
baștă pl. băști