băuturícă sf [At: CREANGĂ, P. 258 / Pl: ~ici / E: băutură + -ică] 1-2 (Șhp) Băutură (4) (bună).

BĂUTURÍCĂ, băuturici, s. f. Diminutiv al lui băutură. [Pr.: bă-u-. – Pl. și: băuturele] – Băutură + suf. -ică.

BĂUTURÍCĂ s. f. Diminutiv al lui băutură. [Pr.: bă-u-] – Băutură + suf. -ică.

BĂUTURÍCĂ s. f. (Familiar) Diminutiv al lui băutură (1). Despre odihnă, mîncărică și băuturică să n-ai grijă. CARAGIALE, O. VII 287. Din partea mea, mîncarea-i numai o zăbavă; băuturică mai este ce este, zise Setilă. CREANGĂ, P. 258. – Pronunțat: bă-u-. – Variantă: (regional) beuturícă s. f.

BEUTURÍCĂ s. f. v. băuturică.

BĂUTURÍCĂ s. f. Diminutiv al lui băutură.

băuturícă (bă-u-) s. f., g.-d. art. băuturícii; pl. băuturíci/băuturéle, art. băuturícile/băuturélele

băuturícă s.f., g.-d. art. băuturícii; pl. băuturíci / băuturéle