bărbos, ~oasă [At: DEX² / Pl: ~oși, ~oase / E: babă + -os] 1-2 sm, am (Om) care are barbă (lungă și deasă). 3 sf Plantă erbacee cu frunze păroase și cu flori dispuse în spice cilindrice, pătate cu roșu, verde sau violet (Andropogon ischaemum).

BĂRBÓS, -OÁSĂ, bărboși, -oase, adj., s. f. 1. Adj. (Adesea substantivat, m.) Cu barbă (lungă și deasă); care nu s-a bărbierit mai multe zile. 2. S. f. Plantă erbacee cu frunze păroase, cu flori dispuse în spice cilindrice, pătate cu roșu, verde sau violet (Andropogon ischaemum). – Barbă + suf. -os.

BĂRBÓS, -OÁSĂ, bărboși, -oase, adj., s. f. 1. Adj. (Adesea substantivat, m.) Cu barbă (lungă și deasă); care nu s-a bărbierit mai multe zile. 2. S. f. Plantă erbacee cu frunze păroase, cu flori dispuse în spice cilindrice pătate cu roșu, verde sau violet (Andropogon ischaemum). – Barbă + suf. -os.

BĂRBÓS, -OÁSĂ, bărboși, -oase, adj. Cu barbă, care poartă barbă (lungă și deasă); care este nebărbierit de mai multe zile; căruia i-au crescut tuleiele bărbii. Aveau hainele rupte, erau obosiți, bărboși, cu capetele goale. DUMITRIU, B. F. 140. Și s-au pornit bărboșii regi Cu șfetnicii-nvechiți în legi Și patruzeci de zile-ntregi Au tot nuntit. COȘBUC, P. I 58. ◊ (Substantivat) S-a apropiat de bărboșii și pmtecoșii care îi făceau zile fripte. PAS, L. I 111. Bărbosul se holba cu mare tulburare spre adînc. SADOVEANU, N. F. 48.

BĂRBOÁSĂ, bărboase, s. f. Plantă erbacee cu frunze păroase, cu flori dispuse în spice cilindrice, pătate cu roșu, verde sau violet (Andropogon ischaemum). – Din barbă + suf. -oasă.

BĂRBÓS, -OÁSĂ, bărboși, -oase, adj. (Adesea substantivat, m.) Cu barbă (lungă și deasă); nebărbierit. – Din barbă + suf. -os.

bărboásă (plantă) s. f., g.-d. art. bărboásei; pl. bărboáse

bărbós adj. m., pl. bărbóși; f. bărboásă, pl. bărboáse

bărbós adj. m., pl. bărbóși; f. sg. bărboásă, pl. bărboáse

BĂRBOÁSĂ s. (BOT.; Botriochloa ischaemum) (reg.) sad, sadină, păiș-dulce.

BĂRBÓS adj. v. nebărbierit.

BĂRBOÁSĂ ~e f. Plantă erbacee, cu frunze păroase și flori roșii, verzi sau violete dispuse în spice cilindrice. /barbă + suf. ~oasă

BĂRBÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) și substantival Care are barbă (mare); cu barbă (mare). 2) fam. Care nu este bărbierit de mai multe zile; nebărbierit. /barbă + suf. ~os

bărbos a. 1. cu barba mare și deasă; 2. cui crește barba.

Bărboși pl. 1. târg și stațiune de drum de fier în județul Covurlui spre V. de Galați, locul natal al lui Cuza; 2. pârâu și sat în județul Fălciu: 253 loc.

bărbós, -oásă adj. (d. barbă). Care are barbă maĭ ales mare.

BĂRBOASĂ s. (BOT.; Botriochloa ischaemum) (reg.) sad, sadină, păiș-dulce.

BĂRBOS adj. nebărbierit, neras. (Om ~.)

bărbos, bărboși, s. m. (cart.) rigă, popă.