Dicționare ale limbii române

10 definiții pentru bărat

bărát1 sm [At: ODOBESCU, S. I, 101 / V: bar- / Pl: ~ați / E: mg barat] (Înv) Preot catolic.
bărát2 sn vz berat
BĂRÁT, bărați, s. m. (Înv.) Călugăr sau preot catolic. – Din magh. barát.
BĂRÁT, bărați, s. m. (Înv.) Călugăr sau preot catolic. – Din magh. barát.
BĂRÁT, bărați, s. m. (învechit) Preot catolic. Toată obștea cuvioasă, muieri și bărbați, asculta cîntările latinești ale băratului. ODOBESCU, S. I 101.
BĂRÁT, bărați, s. m. (Înv.) Călugăr catolic. – Magh. barát.
bărát (călugăr) (înv., reg.) s. m., pl. băráți
bărát (călugăr) s. m., pl. băráți
bărat m. preot catolic: ascultă cântările latinești ale băratului OD. [Ung. BÁRAT = slav. BRATŬ, frate].
bărát V. barat.

bărat definitie

bărat dex

Intrare: bărat
bărat substantiv masculin