bărăni vt [At: CONACHI, P. 279 / Pzi: ~nesc / E: nct] (Mol; Trs) A cere ceva insistent și repetat.

bărăníre sn [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: bărăni] (Mol; Trs) Cerere insistentă și repetată Si: (Mol; Trs) bărănit1.

BĂRĂNÍ, bărănesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A stărui, a insista. – Et. nec.

BĂRĂNÍ, bărănesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A stărui, a insista. – Et. nec.

BĂRĂNÍ, bărănesc, vb. IV. Intranz. (Mold., Transilv.) A sta de capul cuiva (cerîndu-i ceva), a stărui, a insista. Poate că tu îi bărăni atunci să-mi iei sufletul din mine, ori mai știu eu ce dracul ți-a veni în cap să ceri? CREANGĂ, P. 151. Nu-i zicea nimic nurorii de-a dreptul, ci tot mai pe departe bărănea hojma: «că nime nu face nimic» ori «că gospodăria nu-i floare la ureche și se ține greuti.» CONTEMPORANUL, VI 103.

BĂRĂNÍ, bărănesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A stărui, a insista.

bărăní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărănésc, imperf. 3 sg. bărăneá; conj. prez. 3 să bărăneáscă

bărăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărănésc, imperf. 3 sg. bărăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. bărăneáscă

BĂRĂNÍ vb. v. aspira, dori, insista, jindui, năzui, pofti, pretinde, râvni, stărui, tinde, ținti, urmări, visa, viza.

bărănì v. Mold. a dori foarte, a râvni: poate că tu ai bărăni atunci să-mi iei sufletu din mine? CR. [Origină necunoscută].

bărănésc v. intr. (rus. boronitĭ, a apăra, a împedeca, din branitĭ, „a ocărî, a bodogăni”, al cărui înț. a trecut la boronitĭ. Bern., 1, 74. V. brănesc). Nord. Bodogănesc, fac gură: baba cam bărănește că moșneagu afumă icoanele (Pr. Hodoroabă, Din războĭ, Iași, 1923, 49). Tind, pretind, năzuĭesc, aspir (cerînd mereŭ): cătră fericire inima ta bărănește (Con. 260).

bărăni vb. v. ASPIRA. DORI. INSISTA. JINDUI. NĂZUI. POFTI. PRETINDE. RÎVNI. STĂRUI. TINDE. ȚINTI. URMĂRI. VISA. VIZA.