bănesc definitie

2 intrări

28 definiții pentru bănesc

bănésc2, -eáscă a [At: (a. 1856) URICARIUL IV, 413 / Pl: ~ești / E: ban2 + -esc] 1 De bani2. 2 În bani2. 3 Relativ la bani2.
bănésc1, -ească a [At: CANTEMIR, ap. HEM 3196 / Pl: ~ești / E: ban1 + -esc] (Înv) 1 De ban1. 2 Al băniei1. 3 Privitor la ban1.
băní1 [At: HEM 3197 / Pzi: ~nesc / E: ban1 + -i] 1-3 vt A învesti pe cineva cu titlul de ban1 (2, 4, 6). 4-6 vi A exercita funcția de ban1 (3, 6,12).
băni2 vt [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 124/21 / Pzi: ~nesc / E: ban2 + -i] 1 Abate bani2 (1). 2 (Reg) A cheltui bani2 (1). 3-4 (Îrg) A scoate bani2 (1) de la cineva (silindu-l).
băní3 [At: ANON. CAR. / Pzi: ~nesc / E: mg bánni] 1 vt (Înv) A trata cu cineva. 2 vt (Reg) A nu lăsa pe cineva în pace. 3 vr (Reg) A se căi.
BĂNÉSC1, -EÁSCĂ, bănești, adj. De bani1; în bani1; relativ la bani1. – Ban1 + suf. -esc.
BĂNÉSC2, -EÁSCĂ, bănești, adj. De ban2; al băniei. – Ban2 + suf. -esc.
BĂNÍ, bănesc, vb. IV. 1. Tranz. A învesti pe cineva cu titlul de ban2. 2. Intranz. A exercita funcția de ban2. – Din ban2.
BĂNÉSC1, -EÁSCĂ, bănești, adj. De bani1; în bani1; relativ la bani1. – Ban1 + suf. -esc.
BĂNÉSC2, -EÁSCĂ, bănești, adj. De ban2; al băniei. – Ban2 + suf. -esc.
BĂNÍ, bănesc, vb. IV. 1. Tranz. A învesti pe cineva cu titlul de ban2. 2. Intranz. A exercita funcția de ban2. – Din ban2.
BĂNÉSC2, -EÁSCĂ, bănești, adj. (Învechit) De ban3; al băniei. O mulțime de panduri bănești... se răpeziră cu săbiile goale asupra lui. ODOBESCU, S. I 157.
BĂNÉSC1, -EÁSCĂ, bănești, adj. De bani; în bani; relativ la bani. Calcularea în valori bănești a întregii activități economice a întreprinderilor socialiste reprezintă utilizarea banilor în funcția lor de măsură a valorii. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 294, 7/3. Interesul bănesc nu este nicidecum scopul nostru. KOGĂLNICEANU, în ARHIVA R. I VIII. Reformă bănească v. reformă.
BĂNÍ, bănesc, vb. IV. 1. Tranz. (învechit) A face (pe cineva) ban, a ridica (pe cineva) la treapta de ban. Vodă a bănit pe Golescu. La HEM. 2. Intranz. A exercita funcția de ban. Te-oi ridica Ban la Craiova, Și tu că-i băni, De te ferici. TEODORESCU, P. P. 48.
BĂNÉSC1, -EÁSCĂ, bănești, adj. De bani1, în bani; relativ la bani. – Din ban1 + suf. -esc.
BĂNÉSC2, -EÁSCĂ, bănești, adj. (Înv.) De ban2; al băniei. Panduri bănești (ODOBESCU). – Din ban2 + suf. -esc.
BĂNÍ, bănesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A ridica pe cineva la rangul de ban2. 2. Intranz. A exercita funcția de ban2. – Din ban2.
bănésc adj. m., f. băneáscă; pl. m. și f. bănéști
băní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bănésc, imperf. 3 sg. băneá; conj. prez. 3 să băneáscă
bănésc (de bani, al băniei) adj. m., f. băneáscă; pl. m. și f. bănéști
băní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bănésc, imperf. 3 sg. băneá; conj. prez. 3 sg. și pl. băneáscă
BĂNÉSC adj. 1. v. financiar. 2. v. monetar.
BĂNÉSC ~eáscă (~éști) 1) Care ține de bani; propriu banilor. Capital ~. 2) Care constă din bani. Ajutor ~. /ban + suf. ~esc
băní, bănésc, vb. IV (înv.) 1. a trata cu cineva. 2. a sâcâi, a face mizerii cuiva.
bănesc a. 1. de Ban: o mulțime de panduri bănești OD.; 2. de bani: afaceri bănești.
1) bănésc, -eáscă adj. (d. ban). De ban, de banat: soldați bănești. Pecuniar, financiar: chestiunĭ băneștĭ.
2) bănésc v. tr. (d. ban 1). Fac ban (boier). Zic cuĭva „ban”. V. intr. Trăĭesc ca un ban. Vechĭ. (d. ban 2). V tr. Jăfuiesc de banĭ, sfănțuiesc. Trans. Fam. A bani banĭ, a face (a scoate) banĭ (parale).
BĂNESC adj. 1. financiar, (livr.) pecuniar. (Mijloace ~.) 2. monetar. (Reformă ~.)

bănesc dex

Intrare: bănesc
bănesc adjectiv
Intrare: băni
băni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a