băltire definitie

2 intrări

13 definiții pentru băltire

băltí1 vr [At: RĂDULESCU-CODIN / V: -Iți1 / Pzi: ~tesc / E: nct] (Reg) 1 (D. funii întinse) A se curba. 2 (D. construcții) A se surpa până la pământ. 3-4 (D. împletituri) A se slăbi și a se lăsa până la pământ.
bălti2 vt [At: SLAVICI, V. P. 47 / V: (reg) -Iți2 / Pzi 3: -tește / E: baltă + -i] (Rar; d. apă) A băltăci (2).
băltíre1 sf [At: MDA ms / V: -Ițire1 / Pl: ~ri / E: bălti1] Băltăcire (2).
băltire2 sf [At: MDA ms / V: ~lțire2 / Pl: ~ri / E: bălti2] 1 Lăsare la mijloc a unei funii întinse Si: băltit2 (1), bălțitură (1). 2 Surpare până la pământ a unei construcții Si: băltit2 (2), bălțitură (2). 3-4 Slăbire și lăsare până la pământ a unei împletituri Si: băltit2 (3-4), bălțitură (3-4).
BĂLTÍ, pers. 3 băltește, vb. IV. Refl. (Rar.; despre apă) A stagna într-un loc, a forma o baltă. – Din baltă.
BĂLTÍ, pers. 3 băltește, vb. IV. Refl. (Rar; despre apă) A stagna într-un loc, a forma o baltă. – Din baltă.
BĂLTÍ, pers. 3 băltește, vb. IV. Refl. (Rar, despre apă) A se strînge multă la un loc, formînd o baltă; a stagna. Apa curge de-a lungul șanțului numai unde se strîmtează locul, aproape de viroagă și aproape de moară, iar mai departe... ea se băltește și aruncă podmol. SLAVICI, V. P. 47. – Variantă: bălțí vb. IV.
BĂLTÍ, pers. 3 băltește, vb. IV. Refl. (Rar, despre apă) A forma o baltă; a stagna. – Din baltă.
băltí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. băltéște, imperf. 3 sg. bălteá; conj. prez. 3 să bălteáscă
băltí vb., ind. prez. 3 sg. băltéște, 3 pl. băltésc, imperf. 3 sg. bălteá; conj. prez. 3 sg. și pl. bălteáscă
BĂLTÍ vb. v. stagna.
A SE BĂLTÍ se ~éște intranz. rar (despre apă) A stagna, formând o baltă; a face o baltă. /Din baltă
bălti vb. v. STAGNA.

băltire dex

Intrare: bălti
bălti verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: băltire
băltire