băltí1 vr [At: RĂDULESCU-CODIN / V: -Iți1 / Pzi: ~tesc / E: nct] (Reg) 1 (D. funii întinse) A se curba. 2 (D. construcții) A se surpa până la pământ. 3-4 (D. împletituri) A se slăbi și a se lăsa până la pământ.

bălti2 vt [At: SLAVICI, V. P. 47 / V: (reg) -Iți2 / Pzi 3: -tește / E: baltă + -i] (Rar; d. apă) A băltăci (2).

BĂLTÍ, pers. 3 băltește, vb. IV. Refl. (Rar.; despre apă) A stagna într-un loc, a forma o baltă. – Din baltă.

BĂLTÍ, pers. 3 băltește, vb. IV. Refl. (Rar; despre apă) A stagna într-un loc, a forma o baltă. – Din baltă.

BĂLTÍ, pers. 3 băltește, vb. IV. Refl. (Rar, despre apă) A se strînge multă la un loc, formînd o baltă; a stagna. Apa curge de-a lungul șanțului numai unde se strîmtează locul, aproape de viroagă și aproape de moară, iar mai departe... ea se băltește și aruncă podmol. SLAVICI, V. P. 47. – Variantă: bălțí vb. IV.

BĂLTÍ, pers. 3 băltește, vb. IV. Refl. (Rar, despre apă) A forma o baltă; a stagna. – Din baltă.

băltí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. băltéște, imperf. 3 sg. bălteá; conj. prez. 3 să bălteáscă

băltí vb., ind. prez. 3 sg. băltéște, 3 pl. băltésc, imperf. 3 sg. bălteá; conj. prez. 3 sg. și pl. bălteáscă

BĂLTÍ vb. v. stagna.

A SE BĂLTÍ se ~éște intranz. rar (despre apă) A stagna, formând o baltă; a face o baltă. /Din baltă

bălti vb. v. STAGNA.