bălătruc definitie

3 definiții pentru bălătruc

bălătrúc sf [At: VICIU, GL. / Pl: ~uce / E: nct] (Reg) 1-2 Bucată de fier sau de piatră cu care se zdrobește bulgărele de sare. 3 (Fig) Copil mic și gras. 4 Sticlă (de băut) de formă triunghiulară.
bălătrúc (-curi), s. n. – Piuliță de pisat sare. Origine necunoscută. Folosit numai în Trans. de Nord-Vest.
bălătrúc s.n. (reg.) piatră rotundă de pisat sarea.

bălătruc dex

Intrare: bălătruc
bălătruc