Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 1028088:

bălăríe sf [At: PANN, Ș. II, 12 / Pl: ~ii / E: nct] 1 Plantă necultivată, care crește spontan Vz buruiană. 2 Loc acoperit cu bălării (1) Cf pârloagă.

Bălărie dex online | sinonim

Bălărie definitie