băia definitie

3 intrări

24 definiții pentru băia

băí1 vtr [At: CONTEMPORANUL I, 205 / V: băia / P: bă-i / Pzi: -esc / E: baie1 + -i] (Rar) A (se) scălda.
băí2 [At: LB / P: bă-i / Pzi: -esc / E: din baie2 + -i] 1 vi (Îrg) A lucra la o mină. 2 vt (Trs) A exploata o mină.
băia1 vt [At: LB / P: bă-ia / V: (reg) bă-, (înv) băi / Pzi: ~iez și bai / E: nct] 1-2 (Îrg) A alăpta și a îngriji un copil (mic). 3 (Trs; Ban) A mângâia un copil, pe obraz. 4 (Sst) A naște.
băia2 v vz băi1
BĂÍ1, băiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A face baie1. – Din baie1.
BĂÍ2, băiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A lucra într-o mină (de aur). – Din baie2.
BĂÍ1, băiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A face baie1. – Din baie1.
BĂÍ2, băiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A lucra într-o mină (de aur). – Din baie2.
BĂÍ, băiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A face baie; a se îmbăia, a se scălda. (Fig.) [Burghezii] trîndavi, lacomi, mîndri se scald și se băiesc în lacrimi de-a mulțimii. CONTEMPORANUL, I 205.
BĂÍ1, băiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A face baie. – Din baie1.
BĂÍ2, băiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A lucra în mină. – Din baie2.
băí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băiésc, imperf. 3 sg. băiá; conj. prez. 3 să băiáscă
băí (a face baie, a lucra într-o mină) vb., ind. prez. l sg. și 3 pl. băiésc, imperf. 3 sg. băiá; conj. prez. 3 sg. și pl. băiáscă
BĂÍ vb. v. îmbăia, scălda.
BĂIÁ vb. v. alăpta, alinta, dezmierda, mângâia.
băiá, băiéz, vb. I (reg.) 1. a hrăni, a alăpta. 2. a mângâia cu mâna, a alinta. 3. a naște. 4. a face baie.
băĭá V. băĭez.
băĭéz v. tr. (d. baĭe. V. băĭat). Vechĭ. Îmbăĭez. Ban. Mîngîi, dezmierd.
i vb. v. ÎMBĂIA. SCĂLDA.
băia vb. v. ALĂPTA. ALINTA. DEZMIERDA. MÎNGÎIA.
GEOAGIU-BĂI, sat în com. Geoagiu, jud. Hunedoara; stațiune balneoclimaterică cu izvoare minerale bicarbonatate, calcice, magneziene, mezotermale (29-31,5°C), hipotone recomandate recomandate în tratamentul afecțiunilor digestive, hepatice etc.
MALNAȘ-BĂI, sat în com. Malnaș, jud. Covasna, stațiune balneoclimaterică de interes general, sitaut la 505 m alt., în defileul Oltului, care separă M-ții Bodoc de M-ții Baraolt, la 22 km N de municipiul Sfântu Gheorghe. Stație de c. f. Numeroase izvoare cu ape minerale carbogazoase, feruginoase, bicarbonatate, sodice, calcice, magneziene, folosite în cură internă pentru tratarea afecțiunilor tubului digestiv (gastrice cronice), a celor hepato-biliare (dischinezie biliară, colecistite, hepatită cronică, pancreatită cronică), a bolilor metabolice și de nutriție (diabet zaharat).
SÂNGEORZ-BĂI, oraș în jud. Bistrița-Năsăud, situat în depr. Sângeorz, la poalele S ale m-ților Rodnei, pe cursul superior al Someșului Mare; 10.621 loc. (2005). Stație de c. f. Expl. de marmură (în localit. componentă Cormaia) și de dacit. Fabrică de tricotaje; produse alim. Stație de îmbuteliere a apelor minerale. Muzeu de artă comparată (1986), cu colecții de etnografie și lucrări de artă plastică aparținând artiștilor locali. Tabără anuală estivală de sculptură în lemn, în aer liber, cu participare internațională. Stațiune balneoclimaterică de interes general, cu funcționare permanentă, cu climat moderat și cu izvoare de ape minerale bicarbonatate, clorurate, sodice, calcice, magneziene, carbogazoase care rivalizează sub aspect calitativ cu apele minerale de la Vichy (Franța) și Karlovy Vary (Cehia), dovedindu-se superioare, ca eficacitate, în tratarea afecțiunilor tubului digestiv, a celor hepato-biliare, a bolilor metabolice și de nutriție ș.a. Complex sanatorial și balnear. Punct de acces spre Parcul Național Rodna. Prima atestare documentară a localității datează din 1245. În 1529 figura printre cele 23 de sate intrate în posesia lui Petru Rareș. Declarat oraș în 1960. Biserica de lemn Buna Vestire, în stil maramureșan (1550-1560, reconstruită în 1751), cu icoane realizate în 1747 de Teodor Zugravul.
Băi/a, -asa, lă, -ța v. Baiu 2, 5, 7.

băia dex

Intrare: băi
băi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: băia
băia verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: Băia
Băia