bășcăluí [At: M. CHIRIȚESCU, CONV. LIT. XLIV, II, 78 / Pzi: -esc / E: bașca + -ălui] (înv) 1-2 vtr A (se) despărți. 3 vi (Spc) A accepta termenii unui partaj.

bășcăluí, bășcăluiésc, vb. IV (înv.) a alege, a despărți; a lua în plus.

bășcăluì v. a separa.

bășcăluĭésc v. tr. (d. bașca). Munt. Separ: icrele fură bășcăluite de de măruntaĭe (VR., 8, 7-8, 50). – Și bășcuĭesc. (ChN., I, 248), V. deschilinesc.