bâzdâc definitie

15 definiții pentru bâzdâc

băzdấc sn [At: JIPESCU, ap. TDRG / Pl: ~uri / V: -dâg, bâzdoc, bâzic / E: nct] 1 Capriciu. 2 (Îe) A-i veni (cuiva) -ul A-l apuca deodată pofta de ceva. 3 (Îe) A-i sări (cuiva) -ul A se supăra din nimic Si: a-i sări țandăra. 4 (Arg; îe) A avea ~dâg A avea farmec, grație.
BÂZDẤC, bâzdâcuri, s. n. (Fam.) Toană1, capriciu, hachiță. ◊ Expr. A-i sări (cuiva) bâzdâcul = a se supăra. – Et. nec.
BÂZDẤC s. n. (Fam.) Toană1, capriciu, hachițe. ◊ Expr. A-i sări (cuiva) bâzdâcul = a se supăra. – Et. nec.
BÎZDÎ́C, s. n. (Familiar, în expr.) A-i sări (cuiva) bîzdîcul = a-i sări (cuiva) țandăra, a se supăra ușor. Să știți că Niculăieș Mînecuță s-a supărat... Așa era și în sat. Îi sărea bîzdîcul dintr-o nimică. SADOVEANU, P. M. 31. A-i veni (cuiva) sau a-l apuca (pe cineva) bîzdîcul = a-i veni (cuiva) pe neașteptate pofta de ceva, a-l apuca (pe cineva) toanele sau hachițele.
BÂZDẤC s. n. (Fam.) Supărare ușoară, toane, capriciu. ◊ Expr. A-i sări (cuiva) bâzdâcul = a se supăra. A-i veni (cuiva) sau a-l apuca (pe cineva) bâzdâcul = a-l apuca (pe cineva) pe neașteptate pofta de ceva; a avea toane.
bâzdấc (fam.) s. n., pl. bâzdấcuri
bâzdâc s. n., pl. bâzdâcuri
BÂZDÂC s. v. capriciu, chef, fandoseală, fantezie, fason, fiță, maimuțăreală, moft, naz, poftă, prosteală, sclifoseală, toană.
bîzdîc (bîzdî́curi), s. n. – Capriciu, toană, hachițe. – Var. bîzdîg, bîzdoc. Formație hazlie compusă din sb. bazdrk „pîrț”, rus. bzdjoch „pîrț”, cu dîcă „turbare” (< sl. dikŭ „sălbatic”). Scriban propune o legătură, puțin probabilă, cu pol. bzdyk „bătrîn ramolit, hodorog”.
bîzdî́c n., pl. e și urĭ și -óc pl. oace (pol. bzdyk, hodorog, babalîc, nebun). Munt. Fam. Capriciŭ, hachiță: a-țĭ veni (saŭ a-țĭ sări) bîzdîcu. – Și bîzîc (Bz.). V. moțoc și harțag.
bâzdîc s. v. CAPRICIU. CHEF. FANDOSEALĂ. FANTEZIE. FASON. FIȚĂ. MAIMUȚĂREALĂ. MOFT. NAZ. POFTĂ. PROSTEALĂ. SCLIFOSEALĂ. TOANĂ.
a i se scula bâzdâcul expr. 1. a i se năzări, a-i veni un gând ciudat și neașteptat. 2. (er.) a se excita.
a o mânca bâzdâcul expr. (er.d. femei) a fi excitată, a avea apetit sexual.
a-i sări bâzdâcul expr. a se înfuria.
bâzdâc, bâzdâcuri s. n. (er.) 1. penis. 2. vulvă; vagin.

bâzdâc dex

Intrare: bâzdâc
bâzdâc substantiv neutru