bârnui vt [At: DA ms / Pzi: ~iesc / E: bârnă + -ui] (Numai îe) A ~ un perete A așeza bârnele pentru a construi pereții caselor.

bârnuíre sf [At: CHEST. II, 78/186 / Pl: ~ri / E: bârnui] Așezare a bârnelor pentru a construi pereții caselor.

BÂRNUÍ, bârnuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A așeza bârnele pentru a alcătui pereții unei case. – Din bârnă.

bârnuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bârnuiésc, imperf. 3 sg. bârnuiá; conj. prez. 3 să bârnuiáscă

bârnuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bârnuiésc, imperf. 3 sg. bârnuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. bârnuiáscă

BÂRNUÍRE, bârnuiri, s. f. v. BÂRNUI. – [DLRM]