Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 536902:

BÂIGUÍT, -Ă, bâiguiți, -te, adj. (Despre vorbele sau vorbirea cuiva) Neclar, încurcat. ♦ (Despre oameni) Zăpăcit, buimăcit. – V. bâigui.

Bâiguit dex online | sinonim

Bâiguit definitie