Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 1029714:

bâiguít2, ~ă a [At: VARLAAM, C. 15 / V: (îrg) bui-, buiugu-, (înv) băi-, (reg) buihuit, bulg-, buigat] Pl: ~iți, ~e / E: bâigui] 1 (D. vorbire) Fără sens, rău articulat. 2 (D. oameni) Zăpăcit. 3 (Îs) – de cap Amețit. 4 (Înv) În delir, tulburat. 5 (Înv) Fantastic.

Bâiguit dex online | sinonim

Bâiguit definitie

Creare CV Creare CV