azuríu, -íe [At: NEGRUZZI, I 195 / Pl: ~ii / E: azur + -iu] 1-4 sn, a (Culoare) care bate în azur (2, 4). 5-6 a, sn (Care are) culoarea albastru-verzui. 7-8 sn Ca azurul (2, 4).

AZURÍU, -ÍE, azurii, adj., s. n. 1. Adj. Albastru-deschis; bleu. 2. S. n. Culoare azurie (1). – Azur + suf. -íu.

AZURÍU, -ÍE, azurii, adj. (Adesea substantivat) Albastru deschis; bleu. – Azur + suf. -iu.

AZURÍU, -ÍE, azurii, adj. De culoarea azurului; albastru-deschis. [Rîurile] scoborîndu-se din naltele piscuri... șerpuiesc... desfășurînd undele lor azurii, sub razele călduroase ale soarelui. ODOBESCU, S. 1 23. Iu baie azurie Sicilia se scaldă. ALECSANDRI, P. III 75. ◊ (Substantivat) Urme scămoșate de nori albicioși împietriseră în liniștea văzduhului, pățind din loc în loc azuriul cerului. MIHALE, O. 441.

AZURÍU, -ÍE, azurii, adj. (Adesea substantivat) Albastru-deschis. – Din azur + suf. -iu.

albástru-azuríu adj. m., pl. albáștri-azuríi, art. albáștrii-azuríii; f. albástră-azuríe, pl. albástre-azuríi

azuríu¹ adj. m., f. azuríe; pl. m. și f. azuríi

azuríu² s. n., art. azuríul

azuríu adj. m., f. azuríe; pl. m. și f. azuríi

azuríu s. n., art. azuríul

AZURÍU adj. v. bleu.

AZURÍU, -ÍE adj. (adesea s.) Albastru-deschis, ca azurul. [azur + -iu, cf. fr. azuré].

AZURÍU ~íe (~íi) Care este de culoarea cerului; albastru-deschis; ca azurul; bleu. /azur + suf. ~iu

azuriu a. de coloarea cerului senin: pe marea azurie.

*azúr, -ă adj. (it. azzuro, azur, fr. azur, lazulită, sp. azul, albastru, d. ar. al azurd, pers. lazvard, lazurd, lağurd, lazulită. V. lapis-lazuli, lazur). Albastru ca ceru. S. n., pl. urĭ. Coloarea albastră: azuru ceruluĭ. – Fals azurat orĭ azuriŭ.

AZURIU adj. bleu, (înv.) havaiu. (De culoare ~.)