Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru axiomatic

axiom├ític, ~─â [At: GEOM. SP., ap. DA ms / P: ~xi-o- / Pl: ~ici, -ice / E: fr axiomatique] 1-2 a ├Äntemeiat pe o axiom─â (1-2). 3-4 a Cu caracter de axiom─â (1- 2). 5-6 a (├Älav) ├Än mod ~ Cu certitudine. 7-8 a (├Äal) Valabil f─âr─â demonstra╚Ťie. 9 a (├Äs) Metod─â ~─â Metod─â ╚Ötiin╚Ťific─â de expunere care, pornind de la propozi╚Ťii prime, numite axiome, deduce noi propozi╚Ťii, numite teoreme. 10 sf Disciplin─â care studiaz─â ├«nl─ân╚Ťuirea corect─â a axiomelor (2). 11-12 sf Totalitate a axiomelor (1-2). 13 sf Demonstra╚Ťie prin axiome (2) (a unei idei, a unei teorii etc.). 14-15 sf Culegere de axiome (1-2).
AXIOM├üTIC, -─é, (1) axiomatici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care se ├«ntemeiaz─â pe o axiom─â; care are caracter de axiom─â. 2. S. f. Disciplin─â care studiaz─â ├«nl─ân╚Ťuirea corect─â a axiomelor. [Pr.: -xi-o-] ÔÇô Din fr. axiomatique.
AXIOM├üTIC, -─é, axiomatici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care se ├«ntemeiaz─â pe o axiom─â; care are caracter de axiom─â. 2. S. f. Disciplin─â care studiaz─â ├«nl─ân╚Ťuirea corect─â a axiomelor. [Pr.: -xi-o-] ÔÇô Din fr. axiomatique.
AXIOM├üTIC, -─â, axiomatici, -e, adj. Care se ├«ntemeiaz─â pe o axiom─â; care are caracter de axiom─â. S-a ajuns, c─âtre sf├«r╚Öitul secolului al XiX-lea, la o revizuire a ├«ntregii baze axiomatice a geometriei. GEOMETRIA S. 99. ÔÇô Pronun╚Ťat: -xi-o-.
AXIOM├üTIC, -─é, axiomatici, -ce, adj. Care se ├«ntemeiaz─â pe o axiom─â; care are caracter de axiom─â. [Pr.: -xi-o-] ÔÇô Fr. axiomatique.
axiomátic (-xi-o-) adj. m., pl. axiomátici; f. axiomátică, pl. axiomátice
axiomátic adj. m. (sil. -xi-o-), pl. axiomátici; f. sg. axiomátică, pl. axiomátice
AXIOM├üTIC, -─é adj. ├Äntemeiat pe o axiom─â, cu caracter de axiom─â. ÔŚŐ Metod─â axiomatic─â = metod─â ╚Ötiin╚Ťific─â de expunere care, pornind de la propozi╚Ťii prime (axiome), deduce noi propozi╚Ťii, numite teoreme. [< fr. axiomatique].
AXIOM├üTIC, -─é I. adj. ├«ntemeiat pe o axiom─â, cu caracter de axiom─â. ÔÖŽ metod─â ~─â = metod─â ╚Ötiin╚Ťific─â de expunere care, pornind de la axiome, deduce noi propozi╚Ťii (teoreme). II. s. f. disciplin─â care studiaz─â ├«nl─ân╚Ťuirea coerent─â a axiomelor, ├«n scopul asigur─ârii corectitudinii fundamentelor matematicii ╚Öi a utiliz─ârii corecte a deduc╚Ťiei ├«n ╚Ötiin╚Ťe; timologie. (< fr. axiomatique)
AXIOM├üTIC ~c─â (~ci, ~ce) Care ╚Ťine de axiom─â; propriu axiomei. /<fr. axiomatique

Axiomatic dex online | sinonim

Axiomatic definitie

Intrare: axiomatic
axiomatic adjectiv
  • silabisire: -xi-o-