Dicționare ale limbii române

10 definiții pentru axiomatic

axiomátic, ~ă [At: GEOM. SP., ap. DA ms / P: ~xi-o- / Pl: ~ici, -ice / E: fr axiomatique] 1-2 a Întemeiat pe o axiomă (1-2). 3-4 a Cu caracter de axiomă (1- 2). 5-6 a (Îlav) În mod ~ Cu certitudine. 7-8 a (Îal) Valabil fără demonstrație. 9 a (Îs) Metodă ~ă Metodă științifică de expunere care, pornind de la propoziții prime, numite axiome, deduce noi propoziții, numite teoreme. 10 sf Disciplină care studiază înlănțuirea corectă a axiomelor (2). 11-12 sf Totalitate a axiomelor (1-2). 13 sf Demonstrație prin axiome (2) (a unei idei, a unei teorii etc.). 14-15 sf Culegere de axiome (1-2).
AXIOMÁTIC, -Ă, (1) axiomatici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care se întemeiază pe o axiomă; care are caracter de axiomă. 2. S. f. Disciplină care studiază înlănțuirea corectă a axiomelor. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. axiomatique.
AXIOMÁTIC, -Ă, axiomatici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care se întemeiază pe o axiomă; care are caracter de axiomă. 2. S. f. Disciplină care studiază înlănțuirea corectă a axiomelor. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. axiomatique.
AXIOMÁTIC, -ă, axiomatici, -e, adj. Care se întemeiază pe o axiomă; care are caracter de axiomă. S-a ajuns, către sfîrșitul secolului al XiX-lea, la o revizuire a întregii baze axiomatice a geometriei. GEOMETRIA S. 99. – Pronunțat: -xi-o-.
AXIOMÁTIC, -Ă, axiomatici, -ce, adj. Care se întemeiază pe o axiomă; care are caracter de axiomă. [Pr.: -xi-o-] – Fr. axiomatique.
axiomátic (-xi-o-) adj. m., pl. axiomátici; f. axiomátică, pl. axiomátice
axiomátic adj. m. (sil. -xi-o-), pl. axiomátici; f. sg. axiomátică, pl. axiomátice
AXIOMÁTIC, -Ă adj. Întemeiat pe o axiomă, cu caracter de axiomă. ◊ Metodă axiomatică = metodă științifică de expunere care, pornind de la propoziții prime (axiome), deduce noi propoziții, numite teoreme. [< fr. axiomatique].
AXIOMÁTIC, -Ă I. adj. întemeiat pe o axiomă, cu caracter de axiomă. ♦ metodă ~ă = metodă științifică de expunere care, pornind de la axiome, deduce noi propoziții (teoreme). II. s. f. disciplină care studiază înlănțuirea coerentă a axiomelor, în scopul asigurării corectitudinii fundamentelor matematicii și a utilizării corecte a deducției în științe; timologie. (< fr. axiomatique)
AXIOMÁTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de axiomă; propriu axiomei. /<fr. axiomatique

axiomatic definitie

axiomatic dex

Intrare: axiomatic
axiomatic adjectiv
  • silabisire: -xi-o-