Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru axiom─â

axi├│m─â sf [At: CANTEMIR, IST. 145 / P: ~xi-o- / V: -om sm, -oma / Pl: ~me / E: fr axiome] 1 Adev─âr general acceptat f─âr─â demonstra╚Ťie deoarece se impune g├óndirii ca evident. 2 Fiecare dintre propozi╚Ťiile prime pe baza c─ârora se formuleaz─â o demonstra╚Ťie.
AXI├ôM─é, axiome, s. f. 1. Adev─âr fundamental admis f─âr─â demonstra╚Ťie, fiind evident prin el ├«nsu╚Öi. 2. (Mat.; Log.) Propozi╚Ťie luat─â drept punct de plecare sau considerat─â fundamental─â ├«ntr-un domeniu ╚Öi pentru care nu se cere demonstra╚Ťie. [Pr.: -xi-o-] ÔÇô Din fr. axiome.
AXI├ôM─é, axiome, s. f. 1. Adev─âr fundamental admis f─âr─â demonstra╚Ťie, fiind evident prin el ├«nsu╚Öi. 2. Enun╚Ť prim, nedemonstrat, din care se deduc, pe baza unor reguli, alte enun╚Ťuri. [Pr.: -xi-o-] ÔÇô Din fr. axiome.
AXI├ôM─é, axiome, s. f. Adev─âr fundamental admis f─âr─â demonstra╚Ťie, tez─â care se impune min╚Ťii de la sine, cu eviden╚Ť─â, ╚Öi care este acceptat─â ca punct de plecare ├«ntr-o disciplin─â ╚Ötiin╚Ťific─â. ┬źDou─â cantit─â╚Ťi egale cu a treia s├«nt egale ├«ntre ele┬╗ constituie o axiom─â ├«n studiul matematicii. ÔÇô Pronun╚Ťat: -xi-o-.
AXI├ôM─é, axiome, s. f. Adev─âr fundamental admis f─âr─â demonstra╚Ťie, fiind evident prin el ├«nsu╚Öi. [Pr.: -xi-o-] ÔÇô Fr. axiome.
axi├│m─â (-xi-o-) s. f., g.-d. art. axi├│mei; pl. axi├│me
axi├│m─â s. f. (sil. -xi-o-), g.-d. art. axi├│mei; pl. axi├│me
AXIÓMĂ s. (FILOZ., MAT.) postulat.
AXI├ôM─é s.f. Adev─âr admis ├«n general ╚Öi acceptat ca real f─âr─â a fi demonstrat. ÔÖŽ Fiecare dintre propozi╚Ťiile prime pe baza c─ârora se formuleaz─â o teorem─â. [< fr. axiome, cf. lat., gr. axioma ÔÇô opinie < axios ÔÇô adev─ârat].
AXI├ôM─é s. f. 1. adev─âr fundamental admis ca real f─âr─â a fi demonstrat. 2. (mat.) enun╚Ť primar acceptat f─âr─â demonstra╚Ťie, pe baza c─âruia se formuleaz─â o teorem─â. (< fr. axiome, lat., gr. axioma)
axi├│m─â (axi├│me), s. f. ÔÇô Adev─âr fundamental admis f─âr─â demonstra╚Ťie. Gr. ß╝Ç╬ż╬»¤ë╬╝╬▒ (sec. XVII, cf. G├íldi 156), ╚Öi modern din fr. axiome. ÔÇô Der. (din fr.) axiomatic, adj.
AXI├ôM─é ~e f. ╚Öi fig. 1) Adev─âr fundamental care nu trebuie demonstrat. 2) Enun╚Ť primar pe baza c─âruia se formuleaz─â o teorem─â. [G.-D. axiomei; Sil. -xi-o-] /<lat., gr. axioma, germ. Axiom
axiom─â f. 1. adev─âr evident prin sine ├«nsu╚Ö; 2. propozi╚Ťiune general─â admis─â ╚Öi stabilit─â ├«n ╚Ötiin╚Ť─â.
*axi├│m─â f., pl. e (vgr. ax├şoma). Adev─âr care nu ma─ş are nevo─şe s─â fie demonstrat, fiind evident pin el singur, ca: ├«ntregu e ma─ş mare de c├«t partea; do┼ş─â cantit─â╚Ť─ş egale cu a tre─şa ├«s egale ├«ntre ele; or─ş-ce efect are o cauz─â. V. truizm.
AXIOM─é s. (FILOZ., MAT.) postulat.

Axiom─â dex online | sinonim

Axiom─â definitie

Intrare: axiom─â
axiom─â substantiv feminin
  • silabisire: -xi-o-