axiológic, ~ă a [At: RALEA, E. O. 293/21 / P: ~xi-o- / Pl: ~ici, -ice / E: fr axiologique] 1-4 Care aparține axiologiei (1-4). 5-8 Privitor la axiologie (1-4). 9- Care se bazează pe axiologie (1-4). 13-16 De axiologie (1-4).

axiologíe sf [At: DA ms / P: ~xi-o- / Pl: ~ii / E: fr axiologie] 1 Disciplină filozofică având drept obiectiv studiul sistematic al originilor, esenței, clasificării, ierarhizării și funcției sociale a valorilor. 2 Metodă filozofică de cercetare, bazată pe ideea de valoare. 3 Problematică a valorilor. 4 Teorie generală a valorilor. 5 (Îs) -ia artei Perspectivă specifică asupra artei care pune în centrul ei valoarea operei.

AXIOLÓGIC, -Ă, axiologici, -ce, adj. Care aparține axiologiei, privitor la axiologie. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. axiologique.

AXIOLÓGIC, -Ă, axiologici, -ce, adj. Care aparține axiologiei, privitor la axiologie. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. axiologique.

axiológic (-xi-o-) adj. m., pl. axiológici; f. axiológică, pl. axiológice

axiológic adj. (sil. -xi-o-) → logic

AXIOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la axiologie. [< fr. axiologique].

AXIOLÓGIC, -Ă adj. referitor la axiologie. (< fr. axiologique)

AXIOLÓGIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de axiologie; propriu axiologiei. /<fr. axiologique, germ. axiologisch