Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

19 defini╚Ťii pentru avocatur─â

advocat├║r─â sf vz avocatur─â
avocatúră sf [At: VLAHUȚĂ, D 215 / V: adv~ / Pl: ~ri / E: avocat + -ură] 1 Profesie de avocat (1). 2 Practicare a profesiei de avocat (1).
ADVOCATÚRĂ s. f. v. avocatură.
AVOCAT├ÜR─é s. f. Profesiunea de avocat. [Var.: (rar) advocat├║r─â s. f.] ÔÇô Din germ. Advokatur.
ADVOCATÚRĂ s. f. v. avocatură.
AVOCAT├ÜR─é s. f. Profesiunea de avocat. [Var.: advocat├║r─â s. f.] ÔÇô Din germ. Advokatur.
ADVOCATÚRĂ s. f. v. avocatură.
AVOCAT├ÜR─é s. f. Profesiunea de avocat. De╚Öi ├«nscris ├«n baroul local, nu profesa avocatura. BUJOR, S. ╚śtii ce-a╚Ö zice? S─â la╚Öi pensionul ╚Öi s─â te-apuci de avocatur─â. VLAHU╚Ü─é, O. A. III 129. ÔÇô Variant─â: advocat├║r─â s. f.
ADVOCATÚRĂ s. f. v. avocatură.
AVOCAT├ÜR─é s. f. Profesiunea de avocat. [Var.: advocat├║r─â s. f.] ÔÇô Germ. Advokatur.
avocat├║r─â s. f., g.-d. art. avocat├║rii
avocat├║r─â s. f., g.-d. art. avocat├║rii
AVOCATÚRĂ s. (înv., în Transilv. și prin Ban.) procatorie, (înv., prin Transilv.) procatorit. (Practică ~.)
ADVOCATÚRĂ s.f. v. avocatură.
AVOCATÚRĂ s.f. Profesiunea de avocat. [Var. advocatură s.f. / cf. germ. Advokatur, it. avvocatura].
AVOCATÚRĂ s. f. profesiunea de avocat. (< germ. Advokatur)
AVOCATÚRĂ f. Profesiunea de avocat. [G.-D. avocaturii] /<germ. Advokatur, it. avvocatura
*advocat├║r─â ╚Öi (ob.) av- f., pl. ─ş (d. advocat cu sufixu -ur─â, caÔÇÖn literatur─â; germ. advokatur). Profesiunea de avocat.
AVOCATURĂ s. (înv., în Transilv. și prin Ban.) procatorie, (înv., prin Transilv.) procatorit. (Practică ~.)

Avocatur─â dex online | sinonim

Avocatur─â definitie

Intrare: avocatur─â
advocatur─â
avocatur─â substantiv feminin